FSCR - Impreuna vom salva Romania!

20131020_151133

Situația social-politică și economică din România din anul de grație 2015 ne arată că derapajele de la democrație, pe care le-am semnalat încă de acum trei ani în cartea Bătălia pentru România, sunt încă nerezolvate și s-au perpetuat în ultima perioadă în forme agravate. Nu mai este un secret pentru nimeni faptul că jaful resurselor naționale și lupta anticorupție sunt realitățile majore ale ultimului deceniu. Constatăm cu satisfacție că anumite instituții ale statului au început să-și facă datoria față de cetățeni, ”ajutate” însă permanent de temutul MCV, mecanismul european în domeniul justiției, vântul rece care le suflă în ceafă și, evident, de presiunea publică exercitată permanent de societatea civilă activă. Nu este însă suficient. De unde poate veni sprijinul pentru relansarea României?

Revoluția din Decembrie 1989 a marcat pentru România începutul unei lungi perioade de tranziție, ale cărei efecte nocive le resimțim și astăzi din păcate, pentru că tranziția nu s-a încheiat în cei 25 de ani trecuți. Și nici Revoluția reală, adevărată.

Prin esența sa, acest proces complex și neexperimentat de vreun stat din vechiul bloc comunist, ar fi trebuit să realizeze transferul de putere din mâinile unui grup restrâns care o administra discreționar în competența unor structuri noi, democratice, reprezentative și transparente, care să alcătuiască un nou sistem democratic menit să creeze și să consolideze nucleul statului de drept în România.

Din păcate, realitatea a demonstrat contrariul: procesul intenționat a eșuat, statul a rămas captiv în zona anumitor grupuri de interese și influență formate spontan în zilele Revoluției pe fondul unui vid de putere inerent unei situații de acest fel. Aceste grupări au reunit indivizi căliți, formați și trecuți prin furcile caudine ale sistemului comunist la nivel înalt, șmecheri, informatori ai fostei Securități, poeți de curte sau de rit nou, sau artiști fără vocație, în general oportuniști care au transformat România în acele zile într-un film prost în care unii (cei care nu au murit între timp) încă mai joacă.

Așa ne explicăm astăzi, în 2015, de ce în locul unui sistem democratic, bazat pe principii și norme europene, ne mai luptăm încă pentru idealurile Revoluției, având de-a face cu un sistem aberant, profund viciat, construit pe un amestec de legi și proceduri emise cu dedicație pentru aleșii neamului, sufocant de birocratice și alambicate, pe care pompos liderii politici l-au numit, ca scuză a ineficienței lor, democrație originală românească.

Singurele rezultate notabile ale ultimilor 25 de ani, care s-au dorit a fi decisivi pentru destinul poporului român, sunt liberalizarea economică și socială (cu poveri insurmontabile), libertatea presei (cu perioade de marginalizare, control și cenzură), aderarea la NATO și UE (cu toate deficiențele și neajunsurile cunoscute), libera circulație a capitalului și forței de muncă. La pachet cu aceste obiective dorite, alcătuite nu doar din beneficii reale, ci mare parte din promisiuni și iluzii abil vândute de politicieni, noi, poporul am avut parte din greu de corupție indigenă și importată, extinsă la cel mai înalt nivel politic, executiv și administrativ, de sărăcirea populației și îndatorarea țării pe termen lung și foarte lung.

Dacă europenii în anii ‘90 ne invitau să ne ghideze prin jungla pieței comunitare pentru atragere de fonduri, know-how și inginerii financiare, azi jungla e la noi. Și tot ei se înfruptă din ce-a mai rămas după un sfert de veac de lecții: cum să devalizezi, cum să falimentezi sau, culmea, cum să îndatorezi populațiile est-europene în special prin credite bancare în monede exotice, cu evoluții spectaculoase, greu de anticipat de clienții onești, cu riscuri mascate puse tot în seama celui care împrumută, și apoteotic, cum să ajungi în faliment personal. Criza francului elvețian este cel mai recent și dureros exemplu cum statul, recte BNR apără interesele băncilor (străine, că românești nu prea mai avem) și nu ale propriei populații. Asta da democrație și stat de drept!

Lista efectelor negative ale tranziției este interminabilă și plină de greutăți și suferințe pentru popor. Exemplificăm doar ultimele tunuri aflate de opinia publică, ținute la sertar de procurori politici vreme îndelungată, care adâncesc criza în România și conduc la concluzia că avem de-a face cu o corupție generalizată, o cangrenă extinsă în parlament, guverne, consilii județene, primării, în aproape toate instituțiile vitale ale statului. Dosare precum Microsoft EADS, Petrom, Flota, Trofeul calității, Valiza, Privatizările strategice, I.C.A., Transformatorul, Loteria, Rompetrol, Retrocedările ilegale, Zambaccian, Poșta Română, Tracia-Asesoft, Hidroelectrica și multe altele au bulversat opinia publică românească, spulberându-ne încrederea în politicienii care au demonstrat că sunt gata în orice moment să vândă toată România pe nimic.

Noul președinte are dreptate când spune următoarele: ”Anchetele, care se succed cu repeziciune în ultimii ani, înfățișează un peisaj sumbru: o Românie înfricoșătoare, o țară parazitată de corupție. Trebuie să înțelegem, însă, că o Românie în care politicieni și oameni de afaceri se unesc într-o alianță nocivă pentru a devasta bugetul public este o Românie asasinată. ”(Klaus Iohannis) Ne aducem aminte că toți președinții postdecembriști au condamnat la nivel declarativ corupția prin sintagme gen statul ticăloșit, capitalism de cumetrie, etc., dar constatăm cu amărăciune că în mandatele lor corupția nu a fost combătută eficient și nici diminuată semnificativ, ci dimpotrivă, s-a perfecționat ca metodă și a îmbogățit peste noapte un segment foarte mic de șmecheri specializați în afaceri cu statul. De la Klaus Iohannis avem mari așteptări, românii de pretutindeni l-au votat și îl susțin pentru realizarea celor promise în campania electorală, vizând în mod special corupția. Asta înțelegem noi prin Dreptate până la capăt și România lucrului bine făcut.

A nu se crede că ne încearcă nostalgia trecutului, a regimului comunist, dar nu putem să uităm că am fost o țară fără datorii, cu industrie și agricultură acoperitoare pentru nevoile populației. Cum să suportăm acum lipsa unui trai decent, nesiguranța zilei de mâine, încălcarea grosieră a drepturilor omului, nivelul precar de educație și de asistență medicală asigurat copiilor, lipsa de viziune și incompetența guvernanților, periclitarea tot mai fățișă a demnității, suveranității, integrității teritoriale și a valorilor tradiționale ale poporului român, tratamentul fără respect pe care ni-l aplică politicienii, umilința la care este supus omul de rând și aroganța celor care nu au pic de considerație pentru cei care i-au ales?

Populația și-a pierdut încrederea în viitor, a încetat să mai spere la o viață prosperă căutând soluții de supraviețuire, în timp ce guvernele se laudă cu emfază, mințând că au scos țara din criză (a câta?), că vom avea creștere economică (pe hârtie) și că vom trăi mai bine. Sunt eternele promisiuni ale unor politicieni fără scrupule și fără soluții majore, reale pentru redresarea economică a țării, ale unor conducători care s-au sufocat cu propriile minciuni, incapabili să elaboreze și să aplice metode și mecanisme moderne de scoatere a țării din recesiunea care nu se mai termină.

Suntem deja o populație supraîndatorată, trăim din împrumuturi, stat și cetățeni deopotrivă, plătim salarii și pensii din fondurile altora, care ne anexează la remorca intereselor lor, străine nouă, împrumuturi pe care copiii noștri nu vor putea să le ramburseze în timpul vieții lor. România și urmașii noștri vor sluji alte nații și interese și vor trăi poate mai greu decât noi.

În acest timp al suferințelor și necazurilor noastre fără sfârșit, dar și al huzurului și opulenței lor, ale snobilor, interlopilor și politicienilor corupți, țara și poporul sărăcesc tot mai mult, iar circul politic continuă în aceeași notă: vă dăm pe voi jos de la guvernare ca să venim noi, nu pentru că am fi mai buni, dar acum e rândul nostru, nu avem oameni bine pregătiți, dar vom face noi ceva ca să vă luăm ochii și să ne votați din nou, noi știm ce vreți, și indiferent pe câți îi ia DNA-ul, tot mai rămânem câțiva ca să ne urmărim interesele personale și de grup. Cam asta e politica românească la această oră. Trist, dar adevărat.

Construcția unei democrații autentice în România s-a dovedit a fi un eșec. Democrația originală românească a fost și este doar o strategie creată și aplicată de un grup restrâns de indivizi, un sistem corupt și politicianist care s-a reprodus periodic, prin alternanțe la guvernare de ochii lumii, ei toți fiind frați născuți de aceeași mamă: Frontul Salvării Naționale, constituit din comuniști, securiști, foști infractori, anarhiști și câțiva naivi.

Nu am uitat că noi, cetățenii, am fost chemați să ne pronunțăm prin referendum în 25 noiembrie 2007 asupra introducerii votului uninominal pentru alegerile parlamentare, ca să știm exact pe cine alegem să ne reprezinte. Și am făcut-o, sătui de listele de partid care au consolidat clanuri și grupuri de interese de diverse culori politice. Am sperat atunci că destructurăm rețelele de partid, că vom reduce nepotismul, clientela și amatorismul, că vor intra în parlament oameni dedicați intereselor de stat, care fac politică din vocație. Doar că nu am fost destui deciși asupra variantei propuse de președintele Traian Băsescu, iar referendumul a fost invalidat de Curtea Constituțională din cauza prezentării la vot a doar 26,51% dintre românii cu drept de vot. Votul uninominal a fost aplicat ulterior de politicieni, dar modificat, într-o formulă hibridă cu votul pe liste, iar efectele erau greu de anticipat la acel moment. Doi ani mai târziu, am mai decis o dată. Consultarea prin referendum național așa cum este consfințită prin Decretul 1507/2009 a formulat fără echivoc, în 22 noiembrie 2009, opțiunea poporului de trecere la un Parlament unicameral și de reducere a numărului de parlamentari la maximum 300 de persoane, de la varianta bicamerală care număra atunci 137 de senatori și 334 de deputați. Decizia poporului, de această dată perfect legitimă, a rămas fără efecte. În 2012 am constat cu surprindere că avem nici mai mult, nici mai puțin decât 583 de parlamentari, situație care e valabilă și astăzi, la începutul anului 2015. Adică și mai mulți, și mai corupți!…  Nu e o noutate, doar că nu ne-am fi închipuit ca în 5 ani să nu se întâmple nimic în direcția dată de votul cetățenilor. Nu ne-am fi imaginat o asemenea sfidare din partea politicienilor. Aceia pe care noi i-am trimis în fotolii de parlamentari să legifereze în interesul comunităților care i-au ales și în interes național.

Constatăm, așadar, că startul reformei parlamentare a fost ratat. Încă o reformă eșuată pe lista lungă a domeniilor care suferă la multe capitole.  Însă nu putem accepta ca lucrurile să continue în același mod. Dacă ne uităm astăzi la ce a ieșit, ne îngrozim: nu trece ziua să nu aflăm de vreun parlamentar implicat în vreun dosar de corupție.

Credem că este timpul să spunem răspicat că nu se mai poate așa, că e nevoie de o reformă radicală a clasei politice, de alegeri anticipate care să confere putere sporită noii conduceri de la Cotroceni, de o nouă guvernare cu specialiști autentici în domeniile lor de activitate, necompromiși, fără antecedente penale, onești, patrioți, care să reziste în fața oricăror tentații materiale și de un parlament redus la numărul decis de cetățeni prin referendumul din 2009. Toată această resursă umană nu are de unde să provină decât din rândurile societății civile, oameni curați care nu au fost implicați până acum în structurile de putere și care vor să scoată țara din marasm. Avem nevoie de alți lideri, din rândul societății civile curate, românești, care să nu răspundă la alte comenzi.

Soluția este, fără echivoc, Societatea Civilă, care în 16 noiembrie 2014 și-a arătat forța și determinarea de a schimba destinul acestei țări, dând o șansă istorică unui nou președinte să pună în practică revendicările poporului exprimate deseori cu disperare în ultimii doi ani, în stradă. Dar nu putem aștepta la infinit aplicarea voinței poporului prin bunăvoința aleșilor. Ne-am săturat! În loc să fie mai puțini, ei s-au înmulțit. Una declară și alta fac. Ce așteptări să avem de la parlamentari, împuținați, e drept, de mâna nemiloasă a DNA-ului, dar rapid înlocuiți de sistem cu alții tot după asemănarea lor? Voi decide ei să își taie privilegii? Își vor lăsa copiii fără demnități? Se vor lăsa ei pe ei pe drumuri, fără pensii speciale consistente? Ne îngrijorează contraperformanța pe care o dovedește legislativul românesc în formula actuală de funcționare. Ne revoltă inacțiunea și ineficiența parlamentarilor, dublate de privilegii și protecție în fața legii.

La o situație atât de gravă este nevoie de măsuri radicale, iar acestea sunt simple și la îndemâna noastră. Conducătorii incapabili trebuie să fie îndepărtați și trași la răspundere pentru fărădelegile comise și să li se confiște averile pe care nu le pot justifica. Avem nevoie de legi dure în acest sens, și nu de texte ambigue, amnistii sau detenții la domiciliu. Vrem ca toți cei care au furat să dea înapoi statului tot ce au luat nemeritat și nemuncit.

Vrem curățenie și în rândul magistraților la toate nivelurile pentru că suspiciunile de complicitate cu infractorii sunt tot mai dese și mai clare. Vrem procurori și judecători competenți, incoruptibili, neșantajabili, care să nu se lase intimidați. Trebuie scoși din sistem toți cei care au fraternizat cu infractorii și care pot compromite însăși ideea de luptă anticorupție.

Vrem o Curte Constituțională a României formată din cei mai înalți experți în domeniu, care au demonstrat de-a lungul activității lor că sunt îndreptățiți să ocupe locul deosebit de onorant, de mare responsabilitate și probitate morală, profesională și în niciun caz din indivizi cu dosare penale, declarații de avere și decizii controversate cum sunt pe rol la începutul acestui an.

Vrem servicii secrete independente de politic, controlate eficient de societatea civilă, necontaminate de ideologii și practici securiste și comuniste, care să nu abuzeze cetățeanul și să-i îngrădească libertatea. Nu vrem experiențe gen Big Brother pe poporul român. Vrem să ne fie apărate drepturile și libertățile cetățenești.

Nu este utopie ceea ce ne dorim, este strigătul de durere al unui popor trădat de proprii fii, vândut de tâlhari pe doi arginți. Este expresia necazurilor noastre, ale unei națiuni exploatate, care a ajuns să lupte pentru păstrarea propriei demnități, agresate continuu de politicieni fără conștiință la cel mai înalt nivel, respectiv președinți de stat, prim-miniștri, parlamentari, primari, președinți ai consiliilor județene din toate partidele  politice sau guvernele, care s-au succedat la putere în ultimii 25 de ani. Să le fie rușine, să fie judecați la fel cum l-au judecat pe Ceaușescu, să se recupereze de la ei până și ultimul bănuț furat și în niciun caz, sub nicio formă, să nu li se acorde clemență și circumstanțe atenuante! Să nu ne fie milă absolut deloc de aceștia! Cum nici lor nu le-a fost milă de milioane de români înfometați și nevoiți să-și lase în urmă copii și părinți bătrâni și să ia calea străinătății pentru o bucată amară de pâine…

Atragem atenția încă o dată, în al doisprezecelea ceas, că este nevoie de un control sever al redistribuirii resurselor, mai ales a celor din energie, pentru a curma jaful și furtul a ceea ce a mai rămas din avuția națională. Absența monitorizării de către societatea civilă a activității instituțiilor a permis ca statul român să sufere o implozie, fiind acaparat încetul cu încetul de politicieni, organizații obscure (unele secrete), grupări mafiote și de crimă organizată, oligarhi, oameni de afaceri, conducători de entități economice și financiare, în complicitate cu magistrați corupți.

Pentru combaterea eficientă a corupției e nevoie de recunoașterea Societății Civile, a rolului și importanței pe care o poate avea în construirea unui viitor prosper prin participarea ei la punerea în practică a programelor de guvernare. Experți și activiști din societatea civilă trebuie să fie incluși în organismele politice și de stat, pe baza unui mecanism democratic bine pus la punct, pentru a aviza și monitoriza marile decizii politice și guvernamentale, care vizează viața și destinele cetățenilor români. Mecanismele de control redutabile le poate oferi tot societatea civilă, prin reprezentanții săi legitimi care să urmărească în detaliu cheltuirea banului public.

Putem afirma, fără a greși, că în România încă nu este democrație autentică și nici stat de drept solid, pentru că justiția, procuratura și celelalte instituții statale au fost folosite de politicieni ca simple instrumente care să le asigure imunitate, influență și protecție în fața legii ca să poată jefui statul fără a fi pedepsiți. Este nevoie să conștientizăm cu toții că rostul partidelor politice a fost și este să ne dezbine și să ne cumpere votul cu promisiuni deșarte, pentru a ne fura, de fapt, pe fiecare dintre noi și pe toți împreună. E vremea să ne unim acțiunile, să refacem unitatea și solidaritatea națională, să trecem la muncă și să nu ne mai lăsăm viitorul nostru și al copiilor noștri pe mâna altora.

SĂ NE LUĂM ȚARA ÎNAPOI!

Dipl. Ec. Petre Răcănel

Preşedinte – Federaţia Societatea Civilă Românească

Etichete:, , , , , , ,

Leave your comment