FSCR - Impreuna vom salva Romania!

Azi se implinesc 6 luni de la plecarea dintre noi a Tribunului Vadim.

Familia, cativa cunoscuti si prieteni (putini dar buni), l-au comemorat cum se cuvine, asa cum si-ar fi dorit marele poet, politician si patriot Corneliu Vadim Tudor.

20160312_10591320160312_110205_120160312_12331620160312_14510620160312_150125

 

Iată că s-au scurs 6 luni de la trecerea în veşnicie a Tribunului, marele poet şi om de suflet Vadim Tudor. Ce repede trece timpul şi cît de rapid trecem noi prin el! Se vede cu ochiul liber că, fără Vadim, România şi poporul său au devenit mai vulnerabili, că politicienii, conducătorii de tot felul, oamenii de afaceri corupţi, trădătorii de ţară şi de neam muşcă din România, o sfîşie, în complicitate cu forţe oculte mondiale. Se mai fură încă din România, cum spunea Tribunul, pentru că au mai rămas multe de furat:

* Resursele naturale

* Identitatea naţională

* Valorile Poporului Român

* Independenţa şi suveranitatea naţională

* Integritatea ţării,

valori de referinţă sfinte, la care marele poet se raporta continuu în creaţia, viaţa şi munca sa.

Întrebare: Cine mai apără acum aceste valori?

Răspuns: Spiritul şi existenţa de dincolo ale marelui Tribun.

Vadim a fost uitat? Desigur, NU! Noi stăm mărturie. Doar vorbitorii de ocazie care au ţinut discursuri politice formale la înmormîntarea Poetului, pentru credit electoral, l-au uitat pe Vadim şi acum se luptă între ei pentru putere.

Între timp, a avut loc Congresul PRM, în condiţiile cunoscute, la care s-a ales un nou preşedinte, persoană înălţată sau controversată de presă şi politicieni, dar care încă nu s-a poziţionat definitiv şi credibil în fruntea partidului şi se pare nici nu a promovat insistent şi complet idealurile şi crezul marelui Tribun. Ne-am despărţit cu greu de bunurile şi artefactele marelui poet, înstrăinate de familie, dar înţelegem situaţia grea în care aceasta se găseşte, la care asociem şi problemele ziarelor şi cîinilor moşteniţi. Sigur, ne lipseşte Vadim, el ne era azi mai necesar ca oricînd, în actuala conjunctură politică din România, marcată de o criză politică perpetuă, cauza principală a tuturor neajunsurilor.

Vocea lui Vadim ar fi stabilizat situaţia politică şi ar fi pus la locul lor pe toţi politicienii, de dreapta şi de stînga, laolaltă şi deopotrivă.

Tunetul din glasul său crea panică în rîndul corupţilor şi hoţilor, provoca cutremure în procuratură, justiţie şi viaţa social-politică. Iată că efortul şi previziunile lui politice şi sociale se adeveresc, prind contur şi dau rezultate. Cad, rînd pe rînd, politicieni corupţi, senatori, deputaţi, miniştri, judecători, procurori, iar Laslo Tökes îşi pierde, pe drept, Ordinul Steaua României, pe care i l-a conferit, pe nedrept, „jucătorul politic şi corupt” – Băsescu. Sîntem siguri că Vadim ne veghează şi ne apără în continuare, de dincolo, iar premoniţiile lui, privite ca un blestem, stau ca o anatemă deasupra unor politicieni cunoscuţi, duşmani ai marelui poet, şi asupra familiilor lor, care ştiu acest lucru, se tem de el, chiar şi în veşnicie, şi aşteaptă lovitura divină definitivă, în care Vadim este trăsnetul şi pilonul principal.

Vadim şi-a iubit şi îşi iubeşte, şi dincolo de mormînt, în continuare, partidul, publicaţiile, prietenii şi semenii lui, această iubire fiind raţiunea lui de a fi şi motivaţia muncii şi luptei sale continue. Vadim nu se va lăsa, el luptă în continuare, dar de această dată va învinge sigur, totul şi pe toţi, pentru că el îl are acum de partea sa pe Dumnezeu.

Credem acest lucru cu sfinţenie, pentru că el ne-a dat dovada acestei realităţi, prevestindu-şi moartea, în celebrul de acum poem „Ultima cafea”.

Sîntem alături de marele Tribun, îi continuăm lupta, după posibilităţile şi capacităţile noastre, îi aducem un pios omagiu de recunoştinţă şi îi depunem, cu toţii, cei care au crezut şi credem în el, un jurămînt de credinţă veşnică, precum şi angajamentul că nu-l vom uita niciodată, în munca, viaţa şi trăirile noastre.

Vadim trăieşte prin noi şi prin creaţiile sale şi va rămîne viu în conştiinţa colectivă a românilor ca singurul politician care s-a angajat, cu tot ce a avut el mai bun, într-o luptă surdă pentru protejarea vieţii şi destinului omului de rînd, ale românului obidit de „ciocoii noi şi pribegi aduşi de vînt”, cum spunea omologul său, marele poet George Coşbuc.

Dumnezeu să-l odihnească, pe iubitul nostru Vadim, acum şi în vecii vecilor, Amin.

 

Dipl. Ec. Petre Răcănel

şţPreşedinte Federaţia Societatea Civilă Românească

 

Leave your comment