FSCR - Impreuna vom salva Romania!

Angelica Rozeanu 1 1A R  2Prima campioană mondială din istoria sportului românesc a provenit din tenisul de masă. Cea care azi se află în Hall of Fame-ul FITT a fost Angelica Adelstein-Rozeanu, una dintre cele mai mari sportive pe care le-a dat această ţară. A fost nemeritat pusă la index pe vremea comuniştilor şi culmea ironiei, toate marile ei performanţe au fost obţinute în acei ani, statul şi ai lui demnitari lăudându-se atunci cu excepţionalele rezultate ale longevivei sportive, toţi se lăudau cu ea, dar rezultatele trebuiau să se constituie în propagandă pentru “superioritatea orânduirii comuniste”. Ea n-a ţinut cont de asta şi pe unde a trecut a dat topspin şi a încheiat setul…şi meciul! Meciul ei, bătălia ei cu recordurile.

 

Născută la Bucureşti în 1921 într-o familie cu origini evreieşti, viitoarea mare campioană are primul contact cu ceea ce se numea ping-pong la 8 ani, când obligată de o scarlatină rebelă să stea în casă, are o surpriză… fratele ei mai mare îi aduce o pereche de palete , un fileu şi încing pe masa din sufragerie, interminabile partide, care vara se transferau în curte, pe o masă adevărată. Se înscrie la un club de cartier şi toată ziua era văzută în sala de antrenament. La 12 ani câştigă primul ei trofeu, Cupa României…la seniori! Iar la 15 ani, în 1936 devine campioană naţională şi deţine titlul până în 1957, deci 21 de ani din care scădem perioada războiului, e un record absolut pentru sportul românesc! Până în ’57 avea să treacă însă prin multe…şi bune şi rele!

La 16 ani participă la primul ei Mondial, în Germania, la Baden şi câştigă bronzul la dublu-mixt, iar peste un an, tot la competiţia supremă, la Cairo ia argintul în proba de dublu şi bronzul pe echipe. România se putea baza pe o mare speranţă, care de la zi la zi devenea o certitudine.

Talentul ieşit din comun, jocul agresiv, în continuă mişcare, dar o mişcare chiar graţioasă în comparaţie cu ce se joacă azi, toate prefigurau o carieră de excepţie şi când toate ar fi trebuit să meargă în favoarea ei, evenimente politice grave, internaţionale şi naţionale pun ascensiunea domnişoarei Adelstein sub un mare semn de întrebare. Legile rasiale cât şi începutul războiului o exclud din orice activitate competiţională, nici măcar să se antreneze nu mai avea voie. E o pauză forţată, o pauză care va dura câţiva ani, interval în care-şi pune puţină ordine şi-n viaţă personală. Se căsătoreşte în 1944 cu inginerul Lou Rozeanu, preluând numele acestuia, cuplul are şi o fetiţă, Micky.

După război revine puternic, vrea să recupereze timpul piedut şi vreme de vreo 3 ani câştigă tot în ţară, inclusiv concururi masculine! Iese în fiecare an campioană naţională şi vicecampioană la masculin, dar toate îşi puteau avea confirmare în competiţiile internaţionale. La 27 de ani participă la primul Campionat Mondial de după război. Întrecerile se desfăşoară la Londra şi Angelica Rozeanu pierde în semifinale din cauza arbitrilor; se juca la limită de timp, 20 de minute, iar oficialii au uitat să oprească cronometrul!

Anul următor urma să plece în Suedia la o altă ediţie de Mondial, dar este oprită în ultimul moment şi suspendată şi din activitatea sportivă. Iar! De această dată de comunişti, care astfel o pedepseau pe ea pentru intenţiile soţului de a pleca în Israel. Lou Rozeanu oricum fusese arestat! Angelica se angajează la România Liberă ca redactor de sport. Continuă însă să se antreneze, e reprimită la startul competiţiilor interne dar afară n-avea voie. Câştigă în ’49 şi ’50  totul în ţară, simplu, dublu, dublu mixt, echipe!

I se aprobă într-un final să meargă la ediţia de la Budapesta a Campionatului Mondial din 1950. Atunci, la Budapesta, sportul românesc înregistrează o performanţă care nu mai fusese atinsă, se câştigă primul titlu mondial! Autoare, jucătoarea de tenis de masă Angelica Rozeanu! Ea câştigă şi la simplu şi la dublu, iar primirea în ţară e demnă de o mare personalitate, trenul opreşte şi-n cele mai mici gări pentru că marea campioană să fie aclamată de mulţime. Este doar inceputut unei serii unice în sportul românesc, Angelica avea să devină de 6 ori consecutiv campioană mondială la simplu şi  să mai fie campioană mondială de 11 ori, în probele de dublu, dublu-mixt şi pe echipe. În total ea adună 17 titluri mondiale, record absolut în lume, performanţă cu care a intrat în Cartea Recordurilor. Titlurile europene la cele 4 probe nici nu se mai pun şi ce să mai vorbim de cele naţionale. O dominaţie strivitoare, descurajantă pentru orice adversar. Cu titlul mondial câştigat în 1956, ultimul, s-a încheiat şi o epoca în tenisul de masă feminin mondial; Angelica Rozeanu a fost ultima non-asiatică învingătoare la simplu!

Un amănunt inedit foarte important şi azi de neînţeles este faptul că în toata această perioadă ea n-a avut antrenor. Era propriul ei antrenor şi se antrena numai cu băieţii! O altă bizarerie greu de crezut , dar cât se poate de adevărată e că toate marile performanţe ea le-a obţinut cu …aceeaşi paletă! Nu discutăm de marcă, ci este vorba efectiv de acelaşi obiect, aceeaşi paleta de lemn căreia la 2 luni îi schimba cauciucul!

În anii de glorie a fost şi şefa Federaţiei, muncă ce-i  acapara destul de mult timp şi care tensiona raporturile conjugale şi în 1959 divorţează de soţul său care pleacă în sfârşit în Israel. Ea încă nu era hotărâtă să facă pasul, dar se gândea tot mai mult…Indiferent de cât bine a făcut, la primul eşec era aşteptată la cotitură. Avea totuşi o vârstă şi la 37-38 de ani nu mai putea să realizeze ce făcuse deja la o vârstă destul de înaintată. I se căuta nod în papură permanent. Pentru faptul că o firmă din Austria îi propusese să dea numele ei unei palete de tenis, a avut mult de suferit, chiar dacă ea a dovedit că n-a primit bani, ci doar 40 de palete pe care le-a distribuit componenţilor lotului naţional unde ea devenise antrenoare. În loc de recunoştinţă, a fost acuzată că-şi vânduse numele pentru nişte palete, că e lipsa de modestie, care nu dădea bine cu morala socialistă! Toate astea o făceau să-şi dorească tot mai mult să plece, dar acest lucru devenea tot mai greu de realizat. Chiar şi pentru sportivi era tot mai greu să iasă! Ieşeau, dar nu mai ieşeau oriunde!

În 1960, în fosta Iugoslavie, la Zagreb, se ţineau Campionatele Europene, unde ea mai câştigă două medalii, dar…faptul cel mai important a fost că şi-a întâlnit atunci o veche prietenă din echipa Austriei, pe care a rugat-o să-i facă o invitaţie că să petreacă concediul împreună cu fiica sa la Viena. Aşa s-a şi întâmplat, în vara aceluiaşi an, de la Viena ea nu se mai întoarce în ţară, ci pleacă în Israel împreună cu Micky.

La 39 de ani Angelica Rozeanu ramane fără cetăţenia română, retrasă pentru trădare de oficialităţile de la Bucureşti şi obţine rezidenţă la Haifa unde începe să facă ce ştia ea mai bine, să joace tenis de masă la nivel de competiţie. Iese de 3 ori campioana Israelului. La ultimul titlu din carieră avea 42 de ani, 30 în competiţii majore!

În ţară e ştearsă din toate statisticile, din toate documentele, nimic ce ar putea fi legat de numele ei nu trebuia să mai apară şi aşa se face că jucătoare mari de mai târziu, ca Otilia Bădescu, la primele ei concursuri, când a fost întrebată de Angelica Rozeanu, n-a ştiut ce să răspundă, nu ştia nimic legat de acest nume!

Târziu, foarte târziu s-a făcut o minimă reparaţie morală când a fost decorată de președintele Iliescu, în 2004. Cu doi ani înainte de a pleca dintre noi!

 

 

FSCR

Direcția de comunicare

Leave your comment