FSCR - Impreuna vom salva Romania!

Revelionului a fost un marathon al prostului-gust în materie de distracţii, fie că e vorba de cluburi şi restaurante, de scene în aer liber sau privitul la televizor. Am fosti bombardaţi în această periodă de un divertisment mai mult decât îndoielnic, de muzică copiată de aiurea, de “hartisti celebri” sau de glume răsuflate şi vulgare.

Protv-ul a lansat şi a năşit ţigănia şi impostura în actul artistic, ei şi al lor bulibaşa Sârbu Adrian au fost primii care au promovat pe micul ecran vulgarităţile, manelele, telenovele cu limbaj ţigănesc şi alte nenumărate producţii imbecile, submediocre, suburbane.

Scopul era evident, se dorea prostirea totală a unui popor ieşit din chingile restricţiilor de toate felurile impuse de comunişti, se căuta ceea ce ne lipsise nouă cel mai mult în acele vremuri, adică libertatea de exprimare, dar cum se înţelegea acum această noţiune, depăşea orice imaginaţie, totul trebuia să fie la vedere, nicio perdea şi nicio autocenzură nu mai era permisă, se spunea orice şi oricum, la orice oră de audienţă şi asta ducea şi a dus azi la “gustul rafinat” cu care tinerii, mai ales ei, sunt înzestraţi.

Scopul a fost atins, avem de-aface cu o naţie inertă din punct de vedere cultural, fără repere de valori autentice, imbecilizarea serveşte la supunerea mai facilă faţă de guvernanţi şi exact asta s-a dorit, omul nu mai iese în stradă să-şi strige nemulţumirile, ci stă în faţă televizorului şi urmăreşte telenovele,  programe de manele, sau mai ştim noi ce alde Marutza şi alţi impostori ca el. Asta place, “asta cere publicul” aşa pot afirma unul că Sârbu, sau Voiculescu, oameni ce au vegheat la naşterea subproducţiilor care au tâmpit mintea românului în aceşti ultimi ani. Aceşti marii moguli au promovat personaje greţoase, emisiuni “culturale”şi de ştiri absolut lamentabile şi de aceea ei sunt şi marii vinovaţi pentru “negura” din capul tinerilor de zi care gândesc cum gândesc, vorbesc cum vorbesc şi care au ca modele o Zăvoranca, un infractor că Becali Gigi cu al lui “bă, eji nebun!” preluat de toţi, admiră nişte caricaturi ca Pepe şi Smiley care n-au voce dar omoară “romgleză”, sunt inebuniti după manelele cocalarilor Minune şi Salam, sau salivează când văd cum se exhibă piţipoance ca Bianca, Cruduța, etc.

Cam astea sunt “reperele culturale” ale majorităţii românilor şi în special ale tinerilor noştri. De prestaţiile celor de mai sus am avut  parte şi în aceste zile de sărbători, ei şi ele sunt “hartistii…” care s-au înghesuit pe scenele şi platourile tv să încânte românii, ei au alergat de la un restaurant la altul, sau de la o televiziune la alta, să cânte câte un sfert de ora şi să ia pentru asta o groază de bani.

Cu ăştia defilăm noi azi, cu manelişti obraznici şi fără pic de har, care sunt la mii de ani lumină de folclorul adevărat şi de muzica de petrecere cu care eram încântaţi de Fărâmiţă Lambru, Gabi Luncă sau Gică Petrescu. Cei de azi produc un amestec de bocete şi tânguiri ţigăneşti cu folclor oriental, amestec care nu are nimic specific românesc, dar care place tot mai mult şi pătrunde cam în toate mediile. Nu-i nicio problemă, să pătrundă dacă omul acceptă aşa ceva, dar o problemă tot apare! De zeci de ani de zile aceşti mari interpreţi se produc peste tot, în restaurante, la nunţi, botezuri, tot felul de petreceri private, şuşe şi alte spectacole şi nimeni nu-i întreabă ce bani câştigă ei şi ce impozite plătesc, dar ştim cu toţii că e vorba de sume imense pe care nici ei nu se sfiesc să le arate şi nici nu ezită o secundă să se laude cu acest lucru şi să-şi afişeze cu neruşinare opulenţa jignitoare pentru omul de rând. Aceşti manelişti care provin mai toţi din aceeaşi etnie, sunt vedetele neamului azi, ei care dacă nu era Kogălniceanu să-i scoată din robie, ar fi fost şi azi slugi pe la casele boiereşti, în schimb, la vastele lor palate, azi sunt slugi amărâţii de români!

De impozite vorbeam…toată lumea în ţară asta le plăteşte, o bătrânică la piaţă dacă vinde pătrunjel trebuie să dea bon fiscal, vrem nu vrem acceptăm şi aberaţii, dar de plătit tot plătim fel şi fel de taxe la stat, numai că această categorie a aşa-zişilor artişti, de multe decenii nu plăteşte nimic, ei doar câştigă şi sfidează legea, dacă te iei de ei sar ca arşi, sunt foarte uniţi în delicvenţa lor, au şi reprezentanţi în Parlament care le susţin cauza, sunt ocrotiţi ca nimeni alţii tocmai ei care se dau mereu victime ale discriminărilor…până când?! Când va apărea o lege care să-i pedepsească pe aceşti evazionişti cu pretenţii de artişti?

La fel eludează legea şi multe alte vedete de carton  din muzică populară, din pop music sau alte genuri pe care românii le îndrăgesc, în fond saltimbacii îşi joacă rolul, oricum lor le merge bine şi nu le pasă de autorităţi care îi tolerează şi sunt neputincioase.

De suferit au tot beneficiarii acestor genuri de spectacol, adică spectatorii, ascultătorii şi telespectatorii, mai ales cei tineri, pe toate canalele se difuzează de dimineaţă până seară astfel de mizerii şi se perpetuează peste generaţii prostul-gust şi ne mai întrebăm de ce suntem atât de jos cu educaţia!

Sunt din fericire şi tineri care merg la un spectacol cu Dumitru Leşe, merg la un concert la Ateneu, la Operă, sau la Roger Waters, dar aceştia sunt prea puţini în comparaţie cu marea masă care cade în transă când boceşte Salam!

Ăsta-i nivelul azi şi orice discuţie despre valori nu-şi mai are rost, oricum valorile sunt mult date peste cap, inversate iremediabil. Ani de zile i-am suportat pe aceşti “gurişti” evazionişti, dar şi pe cei care-şi spun umorişti, umorul lor e de cea mai joasă factură, “subtilităţile” textelor se scaldă în vulgarităţi şi tembelisme, de aceea sunt încă foarte apreciaţi cei care făceau umor inteligent, de bună calitate şi fără să fim neapărat nostalgici ne gândim la geniul lui Toma Caragiu, la şarjele lui Dem Rădulescu sau la prezenţele sclipitoare ale lui Carmen Stănescu sau Vasilica Tastaman.

Au fost ani când banul statului nu conta, celebrele Vanghelioane ale primarului “care este” , erau onorate de prezenţa unor adevărate staruri internaţionale, sumele cu care erau plătite aceste mari vedete erau exorbitante, dar se insista vădit pe această practică pentru că era în fond vorba de spălare de bani, capitol la care puscariabilul sectorului 5 era campion.

Legătură strânsă între actul artistic şi autoritatea statului încă nu este corect definită, se cer fonduri pentru teatre, facilităţi pentru artişti, îndrăznesc să facă asta inclusiv trupele private şi liber-profesioniştii, dar nimeni nu-i trage la răspundere pentru derapajele din prestaţiile lor, nici măcar spectatorul sau telespectatorul nu-i contestă în vreun fel, ne mulţumim să auzim “dacă nu-ţi place, nu te uita!”, dar vai, cât de periculoasă este această sintagmă, periculoasă pentru că aşa, cu acceptul nostru tacit, au proliferat non-valorile în artă şi  ne aflăm azi în situaţia să constatăm şi falimentul divertismentului în România, alături de alte grave probleme cu care se confruntă ţara.

Faceţi zapping pe tv la orice ora din zi şi din noapte, comparaţi cu ce se produce în alte ţări şi veţi fi dezgustaţi de cum se creează emisiunile de divertisment de la noi…de dimineaţă se începe cu penibile apariţii de o vulgaritate greu suportabilă chiar şi pentru câteva secunde! La ore matinale sunt invitaţi lăutari în frac şi starlete dezbrăcate sau în ţinută de seară, ce fac şi ce spun e de toată jena, copii ar trebui scoşi din cameră! În aceeaşi notă vin tot felul de emisiuni peste zi, iar după-amiază să te ţii cu telenovele  plus nişte alte emisiuni cu vedete colorate care-şi expun public dramele personale într-un limbaj greu suportabil.

Seara intrăm pe domeniul dezbrăcatelor şi a mitocanilor care fac glume deocheate, de cea mai sordidă mahala şi lumea râde…asta-i important, romanul râde, el se distrează cu astfel de emisiuni, se educa… şi aşa ajungi să vezi în autobuz tinere care vorbesc tare  şi înjură ca băieţii, studenţi care într-o conversaţie nu spun mai mult decât “să moară mama” şi cu siguranţă că lexicul lor nu depăşeşte 600 de cuvinte! Educaţie, nu glumă!

Este efectul “actelor de cultură” la care ei asista zilnic, nu ştiu să mai deschidă o carte, butonează non-stop tableta şi telefonul şi să nu va gândiţi că accesează vreun roman a lui Thomas Mann în pdf, nuuu…ei caută ultimul şlagăr cu Adi Minune şi alţii ca el, ăştia  sunt reperele, idolii românilor, toţi la fel de penibili şi evazionişti!

 

FSCR

Direcția de comunicare

Leave your comment