FSCR - Impreuna vom salva Romania!

spital 1spital 2spital 3spital 4spital 5Recentele dezvăluiri din presă, legate de condiţiile în care au fost tratate victime ale incendiului din Clubul Colectiv, au reaprins discuţiile despre organizarea sistemului de sănătate din România, sau mai bine zis despre lipsa de organizare a sistemului.

Dacă la acest nivel, în spitale importante din Bucureşti, spitale-fanion, se discută despre infecţii interspitalicesti şi lipsa medicamentelor, ne imaginăm ce se întâmplă în provincie, în spitalele din oraşele mici, în centrele sociale sau în dispensarele de la ţară!

E cu adevărat dramatic să te îmbolnăvesti în România, e un adevărat lux să încerci să te tratezi aici de afecţiuni grave care şi oficial costă o avere, dar când e vorba de urgenţe, acestea  se pot rezolva pe “sub mâna şi peste rând”.

Vorbim aici strict de reţeaua publică de asistenţă medicală, dar nici în cea privată, unde preţurile depăşesc orice imaginaţie, nu vom găsi vreodată condiţii şi pregătire la nivelul clinicilor de profil de afară.

Şcoala de medicină din România a fost dintotdeauna bine văzută, sau cel puţin aşa s-a vehiculat de decenii şi asta prin prisma apariţiei unor adevărate genii, Paulescu, Babeş, Cantacuzino, Aslan, fiind nume grele, cu care orice ţară s-ar mândri.

Faima facultăţilor de la Cluj, Bucureşti, Iași şi Timişoara a depăşit demult graniţele, dar se pare că azi nu mai sunt la fel de bine cotate ca în anii de glorie şi motivele sunt multiple.

Pregătirea studenţilor cade pe umerii profesorilor care au fost la un moment dat elevii marilor dascăli, a geniilor şi iluştrilor profesori-doctori. Ei predau acum viitorilor specialişti, iar valoarea predărilor s-a diluat, parcă n-a mai fost făcută cu aceeaşi râvnă şi nici studenţii nu mai sunt atât de atinşi de focul pasiunii acestei meserii nobile. Ei abia aşteaptă să treacă repede cei 5 ani, să ia şi rezidenţiatul şi să fugă repede în Occident unde-s salarii mari.

E firesc să ne întrebăm şi cât de prizaţi la cursuri sunt studenţii noştri, ştiind că mulţi preferă distracţiile, vin rar pe la cursuri, vin doar la examene şi atunci “dau dreptul” ca să treacă.

Se întâmplă asta de zeci de ani şi dacă la Politehnică îţi permiţi să mai chiuleşti ştiind de exemplu că nu-i mare lucru să prelucrezi prin aşchiere, la Medicină n-ai voie să lipseşti nicio oră de la cursuri şi practică, ca doctor tu vei lucra pe corpul omenesc, de ţine depinde viaţa semenilor tăi.

În fine, terminând cum-necum facultatea, tinerii noştri doctori n-au decât un singur gând, să plece afară şi astfel, în ultimii ani, am rămas cu un îngrijorător deficit de personal medical. Celor plecati le sunt echivalate sau nu diplomele, dar ei vor avea în occident salarii  de 10 ori mai mari şi atunci nu ezită să plece. Sunt mulţi care rămân în ţară, sunt  dedicaţi meseriei şi indiferent de remuneraţie rămân aici să se confrunte cu toate greutăţile şi să se pună în slujba oamenilor, dar din acel moment vor începe să lupte şi cu sistemul.

Reţeaua spitalicească este rămasă cu mult în urmă de ce ar trebui să fie, investiţiile pentru dotări de ultima generaţie se aprobă foarte greu şi în felul acesta ne este dat să vedem aparatură de 30-40 de ani încă funcţională, dar cu mult depăşită.

Este de neconceput ca la cel mai mare Spital de arşi din ţară să nu existe condiţii să fie evitate contaminările şi infecţiile interspitaliceti, acest lucru se ştia şi înaintea dramei din Colectiv, cei în drept să sesizeze au făcut-o, dar când s-a ajuns sus, la guvernanţi, aceştia au pus pe lista priorităţilor alte probleme, poate şi ele la fel de grave.

Nu este posibil, e inuman ca duşul celor care suferă cumplit după urma arsurilor, să fie făcut cu apă de la robinet, într-o singură cadă de baie şi nu tot timpul cu apă caldă! Unde trăim?! Normal că în astfel de situaţii, cu plăgi deschise,  infecţiile se instalează imediat şi şansele de supravieţuire merg spre zero.

Cine e răspunzător de aceste fapte, de ce ministrul Bănicioiu a declarat chiar din prima zi de după tragedia din club că; “pentru răniţi, avem tot ce ne trebuie ca să asigurăm o bună asistenţă medicală”!? Se punea problema atunci ca mulţi răniţi să fie transferaţi la clinici din străinătate, dar dacă ministrul a dat asigurări, asta a fost…când s-au hotărât totuşi să trimită suferinzii la Tel Aviv sau Paris era deja prea târziu, mulţi muriseră în spitalele noastre faimoase sau pe drum, pentru că nu suportaseră transportul.

Tot în prima zi de după dramă, presa la unison, lăuda eforturile medicilor, abnegaţia lor şi dăruirea, afirmându-se că au fost aduşi de acasă inclusiv cei care abia ieşiseră din tură sau gărzi istovitoare! După o lună s-a demonstrat că n-a fost chiar aşa, la Spitalul de arşi n-a fost nimeni de la laborator în noaptea tragică de 30 octombrie, aşa că analizele de sânge au fost făcute abia a două zi…conform programului!

Dezbateri pe problemele sănătăţii au fost tot timpul, dar cum la nivel de conducere, miniştrii se schimbau permanent, cel care venea nu mai ţinea cont de programul precedentului şi elabora el alt proiect şi până să fie dezbătut acesta, se schimba iar ministrul şi tot aşa! În acest fel s-a ajuns la situaţia că nicio iniţiativă nu părea de luat in calcul, niciuna nu era luată în serios, totul era făcut în pripă, pe genunchi şi asta, după consumarea vreunei drame.

Ce protecţie are cetăţeanul român în faţă bolilor când toate-s complicate şi medicamentele scumpe! Ce asigurare medicală are el, când şi cum se foloseşte de ea, dar cartea de sănătate ce mai este?

Aşa se întreabă omul simplu, el ştie că nici când cade la pat nu e ajutat cum şi-ar dori şi cum ar fi cazul, el ştie că a muncit o viaţă întreagă, a cotizat la CNAS şi acum aşteaptă bolnav şi trist ajutoare.

Intenţii bune au avut mulţi dintre cei care ne decid soarta, dar prea puţine s-au pus în practică. E o ruşine fără margini ca într-o ţară a comunităţii europene să se mai meargă cu plicul cu bani la doctor plătit de stat numai că să aibă grijă de ţine şi sumele nu-s mici. Îi înţelegem şi pe doctori, au salarii mici, bacșisurile rotunjesc salariile, dar când cineva crapă din vina lor, ce se mai întâmplă? Se întâmplă ceva dezgustător, toţi colegii lui se coalizează ca să-l apere pe cel vinovat de malpraxis, ei sunt foarte uniţi în aceste situaţii!

Sistemul medical românesc e în colaps, zeci de spitale stau să cadă, la propriu, condiţiile de igienă sunt sub orice critică, te duci sănătos să faci nişte analize şi ieşi bolnav dintr-o astfel de unitate sanitară, e bine să nu atingi nimic, curăţenia lasă de dorit, mişună gândacii şi de multe ori şobolanii!

Bolnavul internat trebuie să vină cu medicamente de acasă şi asta nu-i cea mai înjositoare contribuţie  la “dezvoltarea sistemului”, pacientul vine şi cu ace de seringă, cu branule şi cu vată, cu tensiometru şi testere de glicemie, cu plosca şi eventual şi cu o pătură dacă e prea frig în salon…şi în multe spitale e tare frig!

Cam astea-s avantajele de care beneficiază bolnavul care o viaţă întreagă a cotizat la bugetul statului român pentru pensie, şomaj şi sănătate, a cotizat degeaba pentru că la nevoie va scoate din buzunar bani neprevăzuţi şi costul unei şederi în spital se poate ridica la sume demne de un sejur de lux în Caraibe de exemplu, pentru că este realmente un lux să fii bolnav, plăteşti această nefericită stare cu sume incredibile şi serviciile primite sunt departe de ce sperai tu.

Există în schimb şi clinici particulare unde standardul se apropie cât de cât de ce este afară, dar vai, cine îşi permite să meargă acolo, cât de mare este încă odată umilinţa omului simplu, care ştie că dacă ar avea bani şi-ar permite şi el să beneficieze de servicii medicale decente, cât de mare e prăpastia între cei cu bani şi cei cu salariu cât o consultaţie pe computerul tomograf!

Componenta socială încă n-a fost descoperită în tânăra noastră democraţie de 26 de ani, cei bogaţi şi cei săraci sunt egali doar în faţă morţi, dar nu şi în faţă suferinţelor, a bolilor! Aici intervine legea junglei, cine are bani e puternic şi are şanse să scape, cine nu, se duce!

Reformele, hotărârile de guvern, ordonanţele, propunerile, toate sunt praf în ochii românilor, se discută aprins şi “constructiv” doar câteva săptămâni după drame gen Colectiv sau Maternitatea Giuleşti, dar pe urmă se intră în firescul normal al activităţii medicale de la noi, cu medici şpăgari, cu asistente care care nu uită să întindă mâna fără jenă şi care stau la cafele, dar în schimb uită de copiii din incubatoare şi aceştia se fac scrum, firescul normal ce mai vine cu mizerie, şobolani, frig şi igrasie în spitale.

S-a mai făcut acum vâlvă vis-à-vis de problemele din Sănătate, doar acum că a fost această drama de la Colectiv, dar în rest…toate rămân cum am stabilit, nimic bun nu ne aşteaptă, promisiuni şi atât.

A fost nevoie să moară atâţia oameni ca să mai descoperim alte şi alte deficienţe ale sistemului, ştiam atâtea, dar că speli bolnavii arşi grav cu apă rece de la robinet, apă nefiltrată pentru că nu mai sunt filtre, asta e peste puterea noastră de înţelegere, cum de neînţeles este şi faptul că într-o clinică privată ai avea mai multe şanse decât la un spital de stat.

Ne vom simţi mai în siguranţă când aceste inegalităţi sociale se vor nivela cât de cât, când toți doctorii vor respecta ad literam jurământul lui Hippocrate şi când toți  slujitorii acestei frumoase și grele meserii vor înţelege că şi în faţă suferinţei suntem cu toţii egali!

 

FSCR

Direcția Comunicare

Leave your comment