FSCR - Impreuna vom salva Romania!

„Ungurii îşi dau iar în petec și deja devin periculoşi”. Această afirmație stă azi pe buzele tuturor românilor.

Ceea ce s-a întâmplat în data de 10.03.2017 la Târgu Mureș, Covasna, Harghita și Târgu Secuiesc,  când secuii în număr de circa 2000 au cerut autonomie teritorială și multe alte libertăți și drepturi, pe care deja le au,  aduce pe tapet două chestiuni, care n-ar exista una fără cealaltă: obrăznicia crescândă a ungurilor din Transilvania şi pasivitatea perpetuă şi inconştientă a autorităţilor române față de fărădelegile secuimii de la noi..

Spunem pasivitate perpetuă pentru că, indiferent cine s-a succedat la conducerea acestei ţări, în ultimii 27 de ani, toți au  făcut alianţă cu udmr-ul, organizaţie ilegală şi ostilă poporului român, condusă de la Budapesta.

La toate provocările ungureşti nu s-a răspuns niciodată ferm, cauzele fiind  interesele electorale și cele de guvernare. În fond, alianţele erau făcute nicidecum în interesul neamului românesc, ci în interesul celor care le încheiau, politicienii veroşi ce nu doreau să-şi piardă privilegiile, fie ei români sau unguri, dorind doar funcții și averi.

Politicienii români ştiau bine cum gândesc şi ce intenţii au ungurii şi cu toate acestea au tolerat ani de zile bătaia lor de joc la adresa acestui neam, atentatele la valorile naționale, la simbolurile sale sfinte şi nu suntem departe de atentate „fizice” în sensul cel mai rău al acestui cuvânt.

De sute de ani, aceşti venetici de la Vest au râvnit la pământurile româneşti ale Ardealului, care niciodată, dar niciodată, n-au aparţinut hunilor, o hoardă a mongolilor, care au trecut pe la noi și atât. Teritoriile românești erau locuite de străbunii noștri, care se retrăgeau în munți în timpul invaziilor și apoi coborau în gospodăriile lor și își continuau viața, potrivit tradițiilor lor seculare.

Transilvania exista de sute de ani ca voievodat independent, iar ei abia îşi adunau triburile de barbari ca să întemeieze un stat, undeva în pusta Panoniei, iar cealaltă ramură a migrat în Mongolia și s-a așezat ca popor distinct.

Dacă ar fi nişte oameni raţionali şi obiectivi, ungurii ar recunoaşte faptele istorice şi ar fi linişte în această zonă a Europei , şi aşa tensionată, pentru că ameninţarea rusească de la est a fost şi este reală atât pentru ei cât şi pentru noi. Dar ei n-au cum să fie raţionali, n-au asta în gena lor primitivă, sunt agresivi în vorbe şi fapte, aroganţi (pe ce motiv, pe ce suport!!!!), revanşarzi, revizionişti şi răi, mai ales răi! Părinţii ne spuneau asta când eram mici şi parcă nu credeam, dar viaţa dusă alături şi printre ei ne-a lămurit.

Cât de câine poţi să fii şi să spui că pentru unguri ziua de 1 Decembrie, Ziua noastră Naţională, este zi de doliu pentru ei? Asta a făcut-o public Laszlo Tokes, fost deputat în Parlamentul României şi agent maghiar în misiune la Revoluţia din 1989.

De ce s-a ajuns aici, de ce toţi aceşti venetici n-au fost sancţionaţi exemplar la cel mai mic derapaj, la cel mai mic afront adus neamului românesc? De ce ani de zile ei au fost toleraţi şi drept rezultat extremiştii au prins curaj.

S-a ajuns aici pentru că de milenii, oamenii acestui pământ au fost paşnici, blânzi, iertători şi înţelegători cu cine nu trebuia, mai ales cu aceştia, din păcate.

În 1940, Marele Român Ion Antonescu se adresa unei mulţimi imense în Piaţa Unirii cu vorbele:” „Stăm cu inima strânsă şi cu mintea aţintită la acei ce suferă plătind atât de scump greşelile noastre, ei însă trebuie să ştie că la drepturile coroanei Sfântului Ştefan, noi răspundem paşnici şi cu omenie cu drepturile care ni le dă coroana de lauri a Marelui Traian!” Înțelepte vorbe, la agresiunea lor noi răspndem cu argumente istorice.

Mareşalul se referea la dureroasele evenimente din vara acelui an, când Regatul României pierduse vaste teritorii, inclusiv o parte importantă din Ardeal, care revenise ungurilor în urma Dictatului arbitrar de la Viena. Sfântul Ştefan era evident regele unificator al ungurilor şi la actele criminale ale urmaşilor săi, românii prin vocea Mareşalului răspundeau “paşnici şi cu omenie”. Aceste vorbe ascund două din calităţile nobile ale românilor, omenoşi şi dornici de pace, dar cu hienele nu trebuie să mai fii aşa!

Cu nimic nu se pot compara atrocităţile făcute de unguri odată cu ocuparea Transilvaniei de nord, în 1940!

1940, anul marilor pierderi teritoriale româneşti, a fost începutul unei adevărate drame pentru populaţia din Ardealul ocupat, instituţiile treceau toate sub administraţie bozgorească. Aflăm din ziarele vremii, că la 3 octombrie, Parlamentul de la Budapesta a votat “încorporarea la Ungaria a Ardealului de nord şi estic…şi s-a supus pentru votare un proiect de lege privitor la reprezentarea Ardealului în Senat, aşa-zisa Casă a Magnaţilor”! Era doar începutul celei mai negre perioade din istoria milenară a Ardealului, patru ani de asuprire, de umilinţe, de crime şi cruzimi inimaginabile.

Cultele  şi Instructiunea publică erau şi ele afectate, veneau profesori unguri în şcolile confesionale şi seminariile ardeleneşti, ei urmând să vină de la Budapesta şi la şcolile primare şi secundare.

Capii bisericii nu scăpau nici ei de umilinţe, se scria în publicațiile de mai târziu: “episcopul unit de Cluj-Gherla nu mai poartă de acum acest titlu, ci e numit episcop de Gherla, după cum episcopul ortodox al Orăzii a putut fi îmbarcat într-un vagon de porci, în haină sumară şi aruncat peste graniţe, nu va fi greu să fie şi episcopul Hossu ridicat de la Cluj şi trimis între porcii armenilor de la Gherla. Cât priveşte instituţiile lui de la Cluj (Academia de teologie, şcoli secundare de fete, etc) e bine de înţeles ce soarta le aşteaptă”!

La fel, cruzimea confruntărilor cu românii din martie 1990 de la Târgu Mureş nu poate fi explicată decât tot prin latura  primitivă a ungurilor, care cu tupeu au afirmat că cel mutilat, din secvenţele filmate, ar fi fost un etnic de-al lor şi presa internaţională s-a grăbit să dea vestea, dar până la urmă acel biet om nevinovat era românul Mihai Cofariu. Laşitatea şi perversitatea ungurilor ieşea încă odată la suprafaţă, dacă mai este nevoie.

Acele evenimente de la Târgu Mureş au fost începutul unui război rece, care continuă şi azi. Din păcate, românii sunt în defensivă la ei acasă, atacurile iraţionale  dar bine gândite din punctul de vedere al ungurilor îşi fac efectul prin intimidarea autorităţilor, complice şi ele la toate dezordinile, de orice fel, provocate de aceşti frustraţi.

Complici s-au dovedit guvernanţii noştri şi când au permis unei organizaţii culturale ca udmr să participe la alegeri şi să fie admisă ilegal în Parlament. Din acel moment, ei şi-au făcut de cap, au profitat de faptul că fiecare formaţiune politică şi-i dorea aliaţi la actul guvernării, din motive de strategii electorale şi de majoritate în Parlament. Câtă josnicie din partea politicienilor români, să te aliezi cu un duşman care nu se sfieşte să-ţi arate că te urăşte ancestral! Având “spatele”asigurat la cel mai înalt nivel, cetăţenii români de etnie maghiară, bozgorii mai pe scurt, au trecut la treabă. Distrugeau, jigneau şi desconsiderau tot ce ne era nouă mai sfânt, simbolurile noastre naţionale le călcau în picioare, un manechin cu chipul lui Avram Iancu era spânzurat în piaţă publică și incendiat, ne strigau “ţiganii, ţiganii”la întrecerile sportive,  momente la care nici noi nu tăceam şi le strigam pe drept: “afară, afară, cu ungurii din ţară” şi sincer credem că asta ar fi o soluţie să rezolvăm odată pentru totdeauna această problemă. Ei să meargă acolo unde sunt toleraţi mai bine decât la noi, cum cred ei.

În ultimii ani, DNA-ul şi-a făcut treaba cum puţine instituţii publice din România au reuşit, au băgat la puşcărie şi cercetează în continuare sute de oameni influenţi, certaţi cu legea, fost prim-ministru şi miniştri, parlamentari şi europarlamentari, primari, prefecţi, interlopi ce au afaceri necurate cu cele mai înalte demnităţi ale statului, baroni locali şi conducători de mari agenţii naţionale. Toţi, dar absolut toţi îşi merită soarta, dar dintre ei prea puţini sunt unguri, număr insignifiant, iar dacă au găsit vreun peşte mai mare, ăla a fugit în Ungaria. Peştii mari, senatorii, deputaţii primarii, toţi ăştia care au vândut pământurile Ardealulului Ungariei, ăştia nu sunt încătuşaţi, de ce??? Se întâmplă asta pentru că autorităţile române sunt principalul vinovat, ele, în spiritul unei toleranţe rău înţelese, care în multe situaţii mai poate fi tradusă şi cu termenul complicitate, au reţineri în demersurile juridice împotriva ungurilor, ca nu cumva aceştia să urle iar ca din gură de şarpe că sunt victime ale discriminării. Ei oricum urlă tot timpul şi mai ales atunci când comit fărădelegi! Dacă sunt prinşi şi eventual pedepsiţi, invocă discriminarea.

Cu toţii ne aducem aminte de noaptea, în care Piaţa Universităţii a fost ocupată de peste 30.000 de români care, sub emoţia creată de incendiul criminal Colectiv (pentru că, fără doar şi poate, acolo a fost vorba despre o mână criminală şi nu un accident nenorocit) cereau, sufocaţi de lacrimi, schimbări majore în conducerea şi instituţiile Ţării, reformarea radicală a clasei politice, promovarea tinerilor în partide politice și conducerea țării.

Acum putem spune că, acolo, numai gestul unui om politic şi un noroc incredibil a făcut ca România să scape de un plan diabolic: spargerea Ţării în trei regiuni, ne informează deputatul PSD Ninel Peia, cu gravitatea și urgențamomentului. Planul, croit de minţi machiavelice (în laboratoarele unei Universităţi de la Budapesta), prevedea că, totul trebuia să pornească de la această mare manifestaţie “civică şi spontană”. Nu neg buna credinţă a majorităţii celor prezenţi în Piaţă, ci doar că foarte mulţi au fost manipulaţi şi pregătiţi subliminal pentru un fel de revoluţie, sau mai bine zis o contra-revoluţie, dacă suntem de acord că în ’89 a fost Revoluţie.

Pe scurt, în acea noapte, indivizi infiltraţi printre manifestanţi (s-au notat cazuri de cetăţeni germani, lucru nou pentru mişcările de stradă din România), bazându-se pe forţa degajată de peste 30.000 de oameni, urmăreau incendierea Ministerului de Interne, a Primăriei Sectorului 4, a Guvernului şi, mare atenţie, a Parlamentului României (păzit în aceea noapte de doar 9 jandarmi). Distrugerea Parlamentului României este similar cu a pune capăt democraţiei în România. Istoria, cel mai bun profesor, a fost copiată de acest plan care, spre binele nostru, a eşuat. De aici încolo, disoluţia României nu mai era decât un joc de şah făcut, cică, cu masiv sprijin popular.

Repet, ţinta finală pentru acea noapte era Parlamentul României. Nici Jandarmeria nu ar fi putut face faţă celor peste 30.000 de oameni, iar nimeni nu ar fi scos Armata, care oricum ar fi pactizat cu manifestanții din stradă. Practic, aveau o ţintă foarte uşoară. Infiltraţii, pregătiţi pentru astfel de acţiuni, ar fi dus la bun sfârşit primul pas al acestui diabolic plan cu maximum de succes.

Dar ce ar fi urmat după aceasta? Aici intervin “prietenii noştri”, care nu ne doresc nimic bine pe lume.

La Cluj, era şi încă este pregătit un “grup de intelectuali, politicieni şi oameni de afaceri” care ar fi dat, în aceeaşi noapte, cu mare sârg, o declaraţie de independenţă a Ardealului şi ar fi constituit imediat Grupul European din Transilvania. În fapt, un fel de Republica Transilvania, cu orientare maghiară, sub protectorat german şi garanţii rusești.

La Iaşi, se afla, şi încă există,un grup similar care ar fi declarat independenţa Moldovei, o Republică Moldova care ar fi urmat să se alipească, într-un an sau doi Basarabiei, pentru a forma un stat captat 100% în sfera de influenţă a Moscovei.

Ţara Românească, lipsită de voinţă politică internă nu avea cum să se mai opună acestor mişcări “istorice” și ar fi primit ajutor american, în speranţa ca scutul de la Deveselu va fi funcţional. Bucureştiul, cu Ţara divizată, rămânea singurul stâlp democratic din fosta biată Românie!

Demantelarea acestui scenariu monstruos a fost posibilă printr-un singur gest, un gest responsabil, care a înlăturat distrugerea Parlamentului şi dezmembrarea definitivă a Ţării. Demisia lui Victor Ponta a fost acest gest, care a dat peste cap întreaga şi veninoasa urzeală. Demisia lui Ponta a scăzut aproape instantaneu motivaţiile celor aflaţi în stradă şi aproape că a anihilat specularea ticăloasă a emoţiilor stârnite de incendiul de la clubul Colectiv. Astfel, din cei peste 30.000 de manifestanţi, doar cinci mii au mai demonstrat în faţa Parlamentului, fără tragerea de inimă de a vandaliza ceva.

Infiltraţii n-au avut de ales şi au plecat spre „vizuinele” lor.

Deşi lipsit de un Executiv foarte ferm și eficient, Parlamentul României există, deci democraţia are şansa ei şi, mult mai important, România rămâne aici, ca un ghimpe în coasta duşmanilor ei, dar și ca un nucleu tare al stabilității și securității europene.

Revenind la acțiunea secuimii din data de 10.03.2017, se impun câteva mențiuni fundamentale pe care le redăm în continuare:

  1. Problema națională a fost pe deplin și democratic rezolvată în România, fapt recunoscut de însăși Uniunea Europeană;
  2. În Romania, limba oficială a fost și rămâne  numai limba română, conform Constituției, iar limbile minoritatilor naționale pot fi folosite în instituțiile de stat, pe lângă limba română;
  3. Prezervarea identității culturale a maghiarimii și secuimii din România a fost asigurată și funcționează în România, pe baza Constituției și legilor noastre naționale, aliniate la dreptul comunitar;
  4. Nu pot fi conferite minorității maghiare mai multe drepturi, decât sunt acordate românilor;
  5. România recunoaște și asigură drepturi egale pentru toti cetățenii săi, indiferent de naționalități, realitate recunoscută și reconfirmată de UE ;

În consecinta, nu știm ce mai doresc maghiarii și secuii din România, poate o republica proprie pe tărâm românesc ? Sau poate trecerea întregii Românii la Ungaria și o conducere unică de la Budapesta, cum preconizează unii etnici maghiari excentrici ?

Întrebati ce drepturi le-au fost încălcate în România, maghiarii și secuii, mai ales politicieni nu pot niciodată să răspundă concret și coerent, dar doresc să creeze confuzii, conflicte și destabilizări sociale.

Români, vă avertizăm să fiți atenți la afirmațiile și promisiunile mincinoase ale ungurilor, secuilor și dușmanilor nostri interni și externi, să vă apărati țara și pământul românesc, să nu cedați aranjamentelor politice ale unor lideri români cu străinii, făcute în interes personal sau de grup, să vă iubiți Patria ca pe propria mamă, să nu precupețiți sângele și eforturile voastre, daca veți fi chemați să aparați aceste valori sfinte, moștenite de la strămoși, chiar și dacă va fi necesar să renunțați la propria viață !

 

Leave your comment