FSCR - Impreuna vom salva Romania!

 

LECȚIE DE ISTORIE
de Nicolae Drăgușin


Mi-a rămas săpat în minte de pe când copil eram 

Că sunt Om, că am o tară si o Limbă si un Neam 

Că-n adâncul gliei sfinte stau de veacuri moţii mei 

Că din ei răsare pâinea si prin mine trăiesc ei


Valuri tulburi de uitare peste mortii mei se-asează 

Limba nu ne mai e limbă, tara nu mai este trează 

Azi ne-nvaţă imbecilii intereselor perfide 

Cum să ne uităm eroii si să venerăm partide 

 

Cum să cântărim istoria si s-o vindem pe bucăţi 

Cum să facem Mall-uri, vile, scoţând piatra din cetăţi
Pe Vlad Ţepes cum să-l facem personaj de film de groază
Capul lui Mihai Viteazul în dolari cât valorează


Ne învată idioţii că Bălcescu a fost laş 

Şi că Decebal bătrânul a fost un sinucigaş 

Cum de s-a ajuns aicea ca să vină fiii ploii 

Nesimţiţi cât să-şi permită a ne ponegri eroii?


Nişte dascăli mediocri ce-au citit minciuni sfruntate
Si ni le aruncă-n fată ca pe legi adevărate 

Bieţi defăimători de stirpe, lacomi si periculoşi 

Ce-am fi noi fără istorie? Ce-ar fi ei fără strămoşi?


Fără urletul lui Horea am fi sclavi si azi pe roată nobilime elevată!


Fără paloşul lui Ştefan am fi paşalâc turcesc 

Robi umili care cu grâne tot Islamul îl hrănesc!
Dacă nu muream in luptă la Neajlov si la Rovine 

N-am mai fi avut biserici unde neamul să se-nchine!


Nu trecurăm peste veacuri ca o naţie coruptă 

Ci cu aspre sacrificii, si cu jertfă, si cu luptă!

Si a trebuit adesea, spre a ne salva norodul
Sângele lui Brâncoveanu să inunde eşafodul

 

Trupul lui Ioan Cumplitul să se sfâşie-n bucăţi
Umărul lui Avram Iancu să se sfarme de cetăţi
Plânsul lui Vladimirescu să răsune din fântâni
Ca un preambul la imnul ”Deşteptaţi-vă români”


Fierul scos din pieptul tării ne-a fost arma si necazul
Si coroană pentru Doja, si baltag pentru Viteazul 

Munţii nostri aur poartă, am putea să fim bogaţi
Insă nu ne sunt salvare, ci motiv să fim prădaţi


Biciuiţi de monştrii vremii si răpuşi de neputinţă
Am trecut peste milenii cu speranţă si credinţă
Si-am nădăjduit că poate neamul nostru într-o zi
Printre alte mândre neamuri ca o stea va străluci…


Astăzi… cine ni-s eroii? Cine-i gata ca să moară
Pentru sfânta Libertate, pentru neam si pentru tară?
Groşii si libidinoşii, snobii si analfabeţii,
Banii mulţi si burta plină, pentru ei sunt sensul vieţii


Nişte lacomi fără şcoală, nişte scârbe, nişte javre
Care pentru-o spagă calcă fără milă pe cadavre
Parlamentul Europei ne-a cerut reprezentanţii
Si-am trimis toţi imbecilii, proastele si aroganţii


Să ne facă de ruşine cerând mită pe la toti
Si să fim priviţi prin dânşii ca o naţie de hoţi
Poticnindu-se-n discursuri insipide si banale
Fără dicţie sau noimă, cu greşeli gramaticale


Pitipoanca plângăcioasă sau tribunul făcând spume
Sau ciobanul fără carte să ne reprezinte-n lume?
Unde ne e azi mândria? Unde ne e azi curajul
De-ai lua de ciuf, de guler, si-a spăla cu ei pavajul?


Nu mai sunt eroi in tară, oameni demni si responsabili
Să ia frâiele în mână de la viermii incapabili?
Creierele geniale sunt trimise la străini
Spre-a nu-i încurca la furturi pe-aceşti avortoni cretini


Cincisprezece milioane, câţi am mai rămas prin ţară
Să fim pentru haimanale animale de povară
Să muncim pe brânci o lună iar ei să ne dea salar
Cam cât lasă ei pe seară spagă la vreun ospătar


Nu mai vreau să văd prin blocuri cum ne mor de frig bunicii
Si nici mame disperate,”ce le dau la ăia micii”
Nu mai vreau să-mi văd părinţii dependenţi de tratamente
Şi cu banii pentru hrană cumpărând medicamente


Nu mai vreau să-mi văd soţia umilită la ghişee
Sau copilul dat afară, că-i sărac, de prin licee
Ca o boala fără leacuri, ca un cataclism mă sperie
Cum trăiesc în lux netoţii iar capabilii-n mizerie


Eu aştept Reînvierea, când din marile morminte
Vor ieşi din nou Eroii înarmaţi c-un bici fierbinte
Şi vor face curăţenie printre cei ce ne-au furat
Spre a fi din nou în lume Neamul  Binecuvântat!

 

 

Leave your comment