FSCR - Impreuna vom salva Romania!

Prima ieşire românească de succes în lumea mare şi civilizată a fotbalului, a fost turneul pe care faimoasa CCA l-a întreprins în octombrie 1956 în patria sportului rege. A fi invitat să joci în Anglia în acei ani de Război rece, era o onoare deosebită şi o recunoaştere a ceea ce însemna atunci fotbalul românesc reprezentat de clubul Armatei, iar rezultatele obţinute în compania unor echipe de prim plan din campionatul englez, au rămas în istorie şi autorii performanţelor de pe tărâm britanic nu sunt uitaţi nici azi de adevăraţii suporterii stelişti.CCACCA la sosirea pe aeroportul din londra 1956

Anul 1956 a fost ultimul în care sistemul competiţional intern la fotbal, îşi desfăşura turul primăvara şi returul toamna, campioana fiind desemnată târziu, la debutul iernii.
Competiţiile europene erau abia la debut, de fapt se juca de un an de zile doar în Cupa Campionilor şi în acel an eram reprezentaţi de câştigătoarea campionatului din 1955, Dinamo, echipa ce a fost eliminată de ŢSKA Sofia după 1-8 în Bulgaria şi 3-2 la Bucureşti.
La debutul noii ediţii de campionat, în primăvara anului 1956, CCA, marea rivală a dinamoviştilor se distra, juca pentru spectacol dar şi eficient, începea o nouă perioadă de dominaţie roş-albastră şi 10 din valoroşii săi jucători aveau să alcătuiască Naţională României, care pe 22 aprilie învingeau Iugoslavia la Belgrad cu 1-0.
O lună mai târziu, ne vizita ţara una dintre cele mai puternice formaţii din Anglia la acea vreme, Luton Town. Veneau la noi după ce zdrobiseră la Moscova cele două mari echipe sovietice, Dinamo cu 3-1 şi ŢSKA cu 3-0. La Bucureşti, englezii au întâlnit mai întâi pe Dinamo şi coiechipierii lui Călinoiu şi Suru s-au descurcat onorabil, au pierdut doar cu 1-2. În al doilea meci, Luton a întâlnit CCA şi pe 23 mai, pe “23 August”, 100 de mii de spectatori au asistat la un regal fotbalistic dat de echipa Armatei române, 5-1 pentru CCA, după un joc entuziasmant, în care marcatori au fost Constantin de două ori, Cacoveanu, Alecsandrescu şi Zavoda I.
Încântat de jocul românilor, preşedintele celor de la Luton Town, Percival G. Mitchell lansează invitaţia ca cei de la CCA să le întoarcă vizita în Anglia şi ei să-şi ia revanşa.
Surprinzător, autorităţile comuniste le aprobă acest turneu într-o perioada când convulsiile din Ungaria aveau să culmine cu reprimarea Revoluţiei maghiare.
Plecarea spre Londra e prevăzută pentru 12 octombrie, de la Arad, unde cu o zi înainte Steaua câştigase în campionat cu 1-0 în faţă echipei locale Flacăra Roşie.
Ce urma să se întâmple în Anglia poate fi comparat doar cu o campanie dificilă, sau o grupă foarte grea de competiţie europeană din zilele noastre, în decurs de mai puţin de 2 săptămâni, CCA a jucat împotriva a patru dintre cele mai în formă echipe englezeşti de la acea oră, Arsenal, Sheffield Wednesday, Luton Town şi Wolverhampton Wanderers.
Sosirea la Londra venea după o călătorie istovitoare, se plecase de la Arad, se făcusera escale lungi la Praga şi Bruxelles şi s-a aterizat la Heathrow cu o zi înaintea primului meci. Pentru mulţi din delegaţia română, această călătorie era prima cu avionul şi pentru fotbaliştii militari, meciul cu Arsenal era primul disputat în nocturnă.
Aşadar, pe 16 octombrie pe un Highbury plin, CCA vs. Arsenal, meci de referinţă pentru fotbalul românesc, înfruntăm în Anglia o echipa legendară, pe terenul ei, o premieră absolută! Meciul va fi dominat de militari şi în minutul 48 Constantin va deschide scorul după o ţesătură de pase năucitoare. Pe final puteam să ne desprindem, dar după ce Tătaru a trimis în bară, imediat după acea fază, pe contraatac, englezii reuşesc să egaleze prin Holton şi meciul se termină 1-1, rezultat foarte mulţumitor mai ales pentru englezi care vor declara că n-au mai întâlnit de mult o formaţie care să le pună atâtea probleme.
Antrenorul Ilie Savu reuşise să blocheze echipa engleză printr-un pressing agresiv, foarte asemănător cu ce se face azi, un joc de pase remarcabil, demn de cea mai actuală tiki-taka, aşa juca CCA în anii săi de glorie şi asta va fi moştenit de generaţii şi generaţii care vor impune acest joc şi acest stil modern la Steaua.
Următorul meci îl vor disputa după 6 zile, interval în care românii nostri au avut program de voie! Au vizitat oraşe, locuri istorice, au participat la tot felul de manifestări organizate de gazde pentru ei, au respirat aer de libertate!
Pe 22 octombrie au jucat împotriva celor de la Sheffield, în faţă a 40 de mii de spectatori. CCA deschide scorul rapid, prin Alecsandrescu, dar echipa minerilor cu mulţi internaţionali în componenţă, a reuşit să întoarcă rezultatul şi la pauză ei conduceau cu 3-1. Repriza a două e o mostră de tactică şi antrenorul Ilie Savu a avut un mare merit în momentul în care el a făcut schimbări inspirate şi tocmai cel care vai fi introdus în atacul militarilor, Victor Modovan, tocmai el va fi cel care va marca de două ori, va egală şi meciul se va încheia cu un scor echitabil 3-3 şi toată lumea aplauda în picioare evoluţia celor două echipe, CCA bifa încă un rezultat prestigios în patria fotbalului.
La 5 luni după umilinţa de la Bucureşti, Luton Town avea ocazia pe 25 octombrie să-şi ia revanşa în faţa roş-albaştrilor, doreau acest lucru cu orice preţ şi au folosit o echipa întărită cu alţi jucători valoroşi de la adversarele lor din campionat, făcuseră practic o selecţionata engleză. În prima repriză au profitat din plin de acest lucru, “mercenarii” şi-au făcut datoria şi la pauză “pălărierii” conduceau cu 3-1, pentru ai noştri marcase Constantin. În partea a două, totul s-a schimbat, Constantin a mai punctat odată, Alecsandrescu a marcat şi el, iar Onisie a prins o bombă de o forţă incredibilă, care a rupt efectiv plasa, o adevărată rachetă, scor final 4-3 pentru CCA şi ziarele de a două zi au titrat, printre alte elogii: “Onisie’s rocket!” Britanicii rataseră ocazia să-şi ia revanşa! După acest rezultat, dar mai ales după maniera în care el a fost obţinut, toată presa şi toţi oficialii englezi au rămas uluiţi, nu-şi explicau cum, despre o echipă atât de valoroasă, nu se ştiu mai multe în lumea mare a fotbalului. Avea să se ştie începând de atunci şi mai ales peste fix 30 de ani, când Steaua va triumfa la Sevilla! A fost prima victorie obţinută de o echipa românească pe pământ britanic.
În ţară, meciul a fost transmis la radio şi a fost considerat ca o mare victorie, inclusiv o victorie a sistemului şi presa propagandistică încerca să exploateze acest lucru, iar oficialităţile aveau teama că mulţi jucători vor rămâne în Insulă. Erau bine păziţi, ceistii îşi făceau meseria, dar mulţi jucători aveau propuneri, nu numai din Anglia, Real Madrid venise chiar cu bani pentru portarul Toma, Apolzan, Bone şi Constantin, aceştia chiar au fost contactaţi şi greu le-a fost să decidă!
Cu gânduri amestecate, cu oboseală acumulată şi năuciţi la propriu şi la figurat de luminile Occidentului, jucătorii militari abordează ultima partidă destul de superficial, sunt deconectaţi şi asta s-a plătit scump, au fost învinşi de Wolverhampton, dar şi de…arbitru, cu 5-0, însă acest ultim rezultat n-avea cum să şteargă impresia excelentă pe care deja o lăsaseră şi la sfârşitul meciului, cei 50 de mii de spectatori au aplaudat în picioare echipa roamna şi l-au fluierat copios pe arbitrul englez care contribuise generos la acel rezultat, “se umblase” evident la arbitru, organizatorilor nu le cădea bine ca românii să n-aibă şi o înfrângere în turneu!
A fost un turneu reuşit, cu o victorie, două egaluri şi o înfrângere şi după 60 de ani se vorbeşte şi încă se va vorbi muţi ani de acele meciuri unice, când o echipă din România a înfruntat în premieră, echipe celebre din Albion, a fost egala lor şi chiar le-a depăşit!

Foto: 1 – lotul faimoasei CCA din anii ’50.
2 – Sosirea echipei CCA pe Aeroportul Heathrow din Londra. Primul din dreapta, pe rândul din spate este Ion Alecsandrescu, Sfinxul!

Direcția de comunicare
C.P.

Leave your comment