FSCR - Impreuna vom salva Romania!

 

– Spune, mamă Românie,
Ce mâhnire te mânie?
– Greu e să culegi cuvinte
Lângă tragice morminte
Când, prin veacuri, mi-a
fost dat
De-au ucis ce-am semănat,
Când petalele de flori
Ascund lacrimi de feciori
Ce-au pierit să ocrotească
Vorba veche românească.
Și când cred că pot străinii
Să fure spada luminii.
– Spune, Românie mamă,
Trupul ce durere-ți cheamă?
– Mi-a fost trupul pom rotat,
Dar din el mi-a fost tăiat
Cu secure de-mpărat
Brațul stâng și-nstrăinat.
Au venit din noapte furii
Pe sub streașina pădurii
Mi-au luat viclenii roabă
Fată mândră basarabă,
Și-au pus doliu pe lumină
Prin grădină bucovină.
Șarpe rău întinsu-mi-s-a
De la Nistru pân`la Tisa.
Și din trupu-mi, pom rotat,
Ramuri dragi mi-a-străinat.
Să le-nvingă brumele
Și să-și piardă numele…
Spune-mi cum pot, îngere,
Ochii să nu-mi sângere,
Și-n cuvânt să nu se-audă
Cum cresc valuri de cucută?
– Românie, tristă mamă,
Cheamă-.i codri de aramă
Ca prin clopotele lor
Să te-nalți în viitor.
Unde fiii adunați
Îți vor sprijni-n Carpați
Pe un sceptru fără moarte
Dorul sfânt de libertate.
Ca la pieptu-ți iar să cheme
Ce ți-a fost răpit prin vreme.
Vine ceasul. Nu te teme!
– Bine-ar fi, voinicul meu,
Să te-audă dumnezeu!

Leave your comment