FSCR - Impreuna vom salva Romania!

img
Traversăm o perioadă de mare încărcătură istorică, marcată de evenimente actuale în plină desfăşurare, dar şi de aducere aminte a marilor momente ale istoriei româneşti. Ca de fiecare dată, iarna e un anotimp reper pentru memoria noastră colectivă, începând cu 1 Decembrie, Ziua Naţională, trecând prin zilele sângeroase ale Revoluţiei din Decembrie şi până la 24 ianuarie când aniversăm Unirea Principatelor Române, toate acestea fiind momente cheie pentru destinul nostru naţional. Toată această perioadă este extrem de densă în semnificaţii, marcată fiind de sacrificiul suprem al eroilor neamului, cunoscuţi şi necunoscuţi, reuniţi de aceleaşi sentimente patriotice înălţătoare. Iar peste toate acestea vine ca un balsam de suflet poezia geniului naţional.

În decembrie 2014 s-au împlinit 25 de ani de la Revoluţia din 1989, eveniment care a schimbat din temelii sistemul politic românesc, înlocuindu-l pe cel comunist cu noul sistem capitalist şi redând poporului român libertatea. Acele zile de curaj eroic au deschis drumul spre o democraţie autentică. Ceea ce a ieşit însă, poate fi caracterizat mai degrabă drept „democraţie originală”, întrucât şi astăzi mai avem senzaţia că o experimentăm în toate excesele şi neajunsurile pe care le include sintagma. În mod firesc, în cea de-a doua jumătate a lunii decembrie 2014 în toată ţara au avut loc manifestări organizate în memoria eroilor căzuţi în Revoluţie, spre cinstirea revoluţionarilor şi a tuturor românilor care au participat în acele zile fierbinţi ale lui 1989 la răsturnarea regimului ceauşist.

Începutul de an adaugă pe lista sărbătorilor neamului „mica Unire”: în 24 ianuarie 2015 poporul român aniversează 155 de ani de la Unirea Principatelor Române din 1859. Mergând şi mai departe în istorie, ne reamintim că Muntenia, Ardealul şi Moldova au fost unite de bravul domnitor Mihai Viteazul în anul 1600, la Alba-Iulia, pentru prima dată, dar nu pentru mult timp. A fost doar începutul pentru ceea ce avea să urmeze: o luptă de veacuri pentru refacerea unităţii fireşti a tuturor celor trei mari provincii româneşti ciuntite de vicisitudinile istoriei. A urmat firesc cea de-a doua Unire abia peste două veacuri şi jumătate, ca o refacere parţială, dar perfectă şi logică a actului Unirii din anul 1600. Din păcate, rămâneau înafară Transilvania şi Basarabia, care s-au reunit cu celelalte provincii româneşti abia la 1 decembrie 1918, realizându-se abia atunci visul istoric milenar al românilor. Un vis care nu avea să dureze, spre durerea neamului exprimată magistral de Poet:

„De la Nistru pân’ la Tisa
Tot Românul plânsu-mi-s-a /
Că nu mai poate străbate
De-atâta străinătate.
(…)
Vai de biet Român săracul,
Indărăt tot dă ca racul,
Nici îi merge, nici se ’ndeamnă,
Nici îi este toamna toamnă,
Nici e vară vara lui
Şi-i străin în ţara lui.”

„Doina” lui Eminescu răsună mai actuală ca oricând. De fapt, Mihai Eminescu (1850-1889) marele nostru Poet Național este contemporanul nostru etern, iar la 15 ianuarie, ca în fiecare an, îi omagiem nașterea. Cu profundă semnificaţie a fost desemnată acestă dată drept Ziua Culturii Naționale, astfel încât noi toți să nu uităm complexa contribuție adusă culturii româneşti de Eminescu ca poet, prozator, dramaturg și jurnalist de mare valoare.

Mihai Eminescu a fost, este și rămâne pururea în conștiința publică drept reper al românismului. Puternic ancorat în viața politică, socială și culturală a țării și-a asumat lucid și eroic destinul neamului său, a fost un militant implicat profund în procesul de modernizare și unificare a României, ca jurnalist, doctrinar politic, dar și ca membru activ şi marcant al unor societăți cultural-naționale. Prin manifestările sale civice Eminescu a anticipat și a combătut fervent ameninţările şi riscurile de securitate la nivel național. Prin opera şi activismul său social, Eminescu a jucat rolul unei adevărate instituţii de protecţie, de afirmare a valorilor şi intereselor neamului românesc. Da, Eminescu este o instituţie a conştiinţei de neam şi ţară. Prin creaţia şi conduita sa, Poetul se constituie într-un exemplu rarissim de existenţă în şi pentru naţiune.

Marele Poet a contribuit la clarificarea şi soluţionarea multor probleme apărute în procesul de emancipare naţională şi socială a României, promovând prin criticile sale binele public, interesele şi aspiraţiile poporului. Opera lui este un adevărat model critic de analiză şi evaluare a parcursului societăţii româneşti de la acea vreme. Vocea lui magistrală le-a indus tuturor ideile de patrie şi datorie. Luările de poziţie, criticile la adresa politicienilor corupţi ai vremii, cât şi întreaga lui activitate civică şi socio-politică în care a perseverat să spună cu voce tare adevăruri incomode i-au determinat în cele din urmă destinul tragic. Pentru crezul să naţional Eminescu nu a ezitat să dea tribut de viaţă, iar spusele lui sunt încă de actualitate chiar şi după aproape un secol şi un sfert de la dispariţia lui. Iată de ce Eminescu este nu numai Poetul Naţional, ci şi un erou al neamului. De aceea considerăm absolut imperativ necesar ca noi, Societatea Civilă Românească să participăm de fiecare dată prin membrii noştri numeroşi la aniversarea din 15 ianuarie a naşterii Poetului Nemuritor al Neamului. Aşa cum considerăm că trebuie să ne cinstim valorile naţionale şi să-i sărbatorim pe eroii neamului aşa cum se cuvine şi cum, de altfel, o face orice naţiune responsabilă care-şi preţuieşte trecutul, identitatea şi valorile. Aşa cum se întreba retoric inegalabilul Poet Naţional, de la a cărui naştere aniversăm în ianuarie 165 de ani, tot aşa trebuie să ne gândim şi noi astăzi mai mult ca oricînd: „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie? Ţara mea de glorii, ţara mea de dor, Braţele vânjoase, arma de tărie, La trecutu-ţi mare, mare viitor!”
Aşa s-au întrebat şi eroii noştri din Decembrie 89. În mod firesc, Revoluţia a fost o continuitate logică a dorinţei istorice şi a acţiunii românilor de pe toate teritoriile româneşti de a trăi împreună şi de a lupta pentru libertate şi prosperitate, pentru un destin mai bun, identitate naţională şi libertatea neamului românesc, o luptă care nu ar trebui să înceteze nici în prezent. Toate aceste idealuri de mare inspiraţie şi însufleţire sunt de mare actualitate astăzi, într-un moment în care avem nevoie mai mult ca oricând de unire, solidaritate şi reconciliere naţională, pentru a depăşi gravele crize cu care ne confruntăm (corupţie, sărăcie, şomaj, subdezvoltare, etc.).

Nu putem să nu observăm miopia politică a liderilor politici din ultimii 25 de ani care, neglijând preocupările înaintaşilor noştri, au zădărnicit obiectivul naţional primordial: revenirea la Patria-Mamă a teritoriilor româneşti rupte în decursul istoriei. Astfel, reîntregirea neamului românesc de pe toate teritoriile, inclusiv de pe cele ramase în afara ţării după tragicele evenimente istorice din cel de-al Doilea Război Mondial, rămâne în continuare un deziderat de suflet pentru români. Iată de ce noi, societatea civilă, îndemnăm la o preocupare mai intensă şi mai atentă îndreptată spre cinstirea eroilor neamului, pentru a păstra viu în mintea şi sufletul naţiunii sacrificiul lor de sânge pentru independenţă şi integritate teritorială.

De fapt, nu este singura greşeală a politicienilor actuali, dacă avem în vedere politicile strâmbe şi acţiunile ineficiente ale conducătorilor României, îndeosebi din ultima perioadă. Evenimentele din ţară din ultimii ani şi mai ales recentele alegeri prezidenţiale la care cetăţenii din ţară şi mai ales cei din străinătate au ieşit masiv la vot pentru a-şi alege noul preşedinte, au dat semnalul redeşteptării atât de dorite a spiritului revoluţionar din fibra poporului român care greu se urneşte, dar atunci când se decide, explodează! Avem suficiente argumente să declarăm că a sosit momentul în care trebuie să spunem răspicat: Ajunge! Ne-am săturat de atâta incompetenţă! Această clasă politică ne-a adus la limita suportabilităţii: trebuie să o luăm de la capăt, sănătos şi eficient, pentru a ne reconstrui ţara şi pentru a realiza interesele românilor. Trebuie să luptăm cu toate mijloacele paşnice pe care le avem la îndemână pentru a trăi demni şi liberi în propria ţară, eliberaţi de apăsarea clasei politice corupte şi compromise.

Pe acest pământ binecuvântat, inundat în repetate rânduri de sângele înaintaşilor vărsat pentru integritate teritorială şi pentru păstrarea demnităţii şi libertăţii românilor, convieţuiesc paşnic şi reprezentanţii altor etnii. Şi interesele lor trebuie avute în vedere în luarea marilor decizii, fără discriminare, dar totodată se impune şi din partea acestora loialitate şi acţiune politică onestă şi corectă pentru binele poporului român. Acest lucru presupune şi renunţarea, atunci când este cazul, la susţinerea unor lideri şi conducători care se dovedesc a fi de rea credinţă şi acţionează împotriva intereselor naţionale.

Adresăm o chemare sinceră tuturor românilor, indiferent de etnie, de a se reuni în jurul ideilor de libertate şi demnitate. Dacă aceste două valori fundamentale sunt respectate şi impuse în societatea noastră, atunci ne vor fi apărate identitatea şi spiritul naţional. În formularea acestui Apel naţional avem în vedere urmatoarele realităţi din ultimii 25 de ani:
– depopularea ţării şi creşterea alarmantă a migraţiei forţei de muncă peste hotare
– sărăcirea drastică a populaţiei
– creşterea fără precedent a şomajului
– îngrădirea dreptului la competiţie şi performanţă, promovarea nepotismului
– ridicarea demagogiei, imposturii şi a imoralităţii la rang de principiu în politică
– degradarea fizică a populaţiei şi ameninţarea genetică a naţiunii
– afectarea gravă a sistemelor învăţământului şi sănătăţii
– încredinţarea economiei şi fondurilor bugetare numai „clienţilor” politici ai partidelor de guvernământ
– promovarea foştilor activişti comunişti
– transferul patrimoniului statului, economic şi cultural, în circumstanţe dubioase din punct de vedere legal, în proprietatea unor indivizi cu o morală şi o pregătire profesională îndoielnice
– decredibilizarea tuturor instituţiilor statului, reducerea covârşitoare a eficienţei acestora în administrarea resurselor şi rezolvarea problemelor social-economice şi politice
– polarizarea nejustificată a bogăţiei în detrimentul maselor largi spoliate
– poziţionarea mass-media în funcţie de cointeresarea materială sau afilierea patronilor la o structură sau alta, politică sau guvernamentală
– dezvoltarea şi încurajarea practicilor de „poliţie politică”, care au generat renaşterea terorii din anii ‘50, în scopul reprimării instinctelor populaţiei de revendicare a drepturilor sale legitime
– erodarea intenţionată a sentimentului de naţionalism şi apartenenţă la o singură patrie comună, fapt ce a generat reducerea implicării cetăţenilor în dezvoltarea social-economică a ţării şi implicit, abandonarea marilor idealuri ale românilor
– re-apariţia germenilor autoritarismului şi dictaturii în politică şi în conducerea şi soluţionarea treburilor de stat
– înstrăinarea resurselor naţionale în interesul unor grupuri politice sau de afaceri care s-au reunit ulterior la vârful economiei şi politicii, responsabile de prădarea avuţiei naţionale şi de degradarea nivelului de trai al populaţiei
– distrugerea intenţionată a agriculturii în scopul transformării României într-o largă piaţă de consum pentru produsele străine, fapt ce a anulat veniturile generoase pe care sectorul agro-alimentar le putea aduce bugetului de stat
– distrugerea totală a industriei, la indicaţia grupurilor de interese din străinătate, în scopul exploatării României în unica sa calitate actuală: piaţă de desfacere
– învrăjbirea diverselor segmente ale populaţiei pentru a le fărâmiţa puterea şi influenţa şi pentru a le face mult mai supuse oricăror decizii arbitrare ale puterii, fără a avea posibilitatea reală de a respinge abuzurile
– deteriorarea gravă a relaţiilor internationale ale statului roman, mai ales cu tarile europene, antagonizarea raporturilor externe ale Romaniei, cu consecinte grave asupra cursului social-economic intern din ţara noastră.
– deprecierea dramatică a imaginii României în străinătate, de la un important şi recunoscut mediator internaţional în anii 60-70, la o sursă de probleme sociale şi rasiale în Europa, o ţară-problemă.

Apelul nostru mizează pe contribuţia fiecărui cetăţean pentru realizarea cerinţelor solicitate de popor, prin aderarea la un Program de guvernare participativă astfel conceput încât să nu poată fi ignorat de politicieni. Toate guvernele care s-au succedat la putere după Revoluţia de la 1989 nu şi-au îndeplinit rolul, atribuţiile si mandatele pe care le-au avut, dezamăgind cetăţenii şi aducând ţara într-o situaţie social-economică atât de gravă încât nu mai poate fi tolerată.

Derularea evenimentelor din istoria recentă, implementarea lacunară a democraţiei, a statului de drept, precum şi gravele abateri de la lege comise în ultimii 25 ani de aleşii poporului, lucrul cu jumătăţi de măsură şi rezultatele aferente ne îndreptăţesc pe noi, cetăţenii responsabil, ca în memoria tuturor eroilor noştri cunoscuţi şi necunoscuţi să cerem imperativ înnoirea din temelii a clasei politice cu oameni integri, bine pregătiţi profesional şi mai ales patrioţi! Se impune cu necesitate refacerea instituţiilor statului erodat în mod voit de paraziţi interni şi externi. Cerem construirea unui nou sistem politic şi administrativ, corect şi transparent, care să permită în mod real accesul şi controlul civic asupra actului guvernării prin participare şi dialog continuu, consultare consecventă şi eficientă, participare amplă la luarea marilor decizii care hotărăsc soarta şi traiul curent al poporului român.

Nu se mai justifică existenţa unui cerc restrâns de decidenţi, aceiaşi de 25 de ani, care nu fac decât să se rotească la putere bine camuflaţi în spatele unei mase amorfe de aşa-zişi politicieni, oameni fără caracter şi fără coloană vertebrală. Toţi aceştia nu caută decât să să rămână bine plasaţi în sistemul stufos, ineficient şi în acelaşi timp nociv de şefi şi de conducători care decid cum îi taie capul ce e bine şi ce e rău pentru naţiunea română. De la cine putere? Şi cum anume? Păcălind poporul că sunt de fiecare dată alţii, relansaţi şi rebranduiţi periodic, văpsiţi şi cosmetizaţi ca la uşa cortului ca să nu mai semene cu ceea ce până ieri au fost. De parcă românii n-ar şti că „lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba!”….

Adresăm o chemare sinceră tuturor românilor, indiferent de etnie, de a cinsti permanent memoria eroilor neamului, de a se reuni în jurul ideilor de libertate şi demnitate. Dacă aceste două valori fundamentale sunt respectate şi impuse în societatea noastră, atunci ne vor fi apărate identitatea şi spiritul naţional.
Recent, în 21 decembrie 2014 am trăit un alt moment istoric: preluarea mandatului de preşedinte al României de la Traian Băsescu de către noul preşedinte ales, Klaus Werner Iohannis. Sperăm într-un început sănătos al punerii lucrurilor în ordine, sperăm în „România lucrului bine făcut” şi în „Dreptate până la capăt!” după instalarea la Cotroceni în 21 decembrie 2014, la 25 de ani de la Revoluţie, a noului preşedinte al românilor, domnul Klaus Iohannis.

Ştim însă că numai prin muncă, unitate, pace şi concordie socială, împreună cu instituţia prezidenţială şi guvern, cu o clasă politică profund reformată putem scăpa de sărăcie, de corupţie. Numai utilizând instrumentele democratice, luptând cu determinare pentru adevăratele valori ale poporului român, vom reuşi!

Numai aşa vom câştiga bătălia pentru România! Numai aşa vom cinsti cum se cuvine memoria tuturor celor care s-au jertifit, de la Decebal şi până la eroii Revoluţiei din 1989, ca românii şi România să existe! Glorie eternă eroilor noştri, cunoscuţi şi necunoscuţi, respectul şi mulţumirile noastre pentru sacrificiul lor! Trăiască România!

Dipl. Ec. Petre Răcănel
Preşedinte – Federaţia Societatea Civilă Românească

(articol publicat in Revista Cronica Fundatiilor, ianuarie 2015)

Cinstirea eroilor și sărbătorilor neamului

Etichete: ,

Leave your comment