FSCR - Impreuna vom salva Romania!

Fiecare ţară ia la un moment dat chipul şi asemănarea celui care o conduce, valoarea acestuia e apropiată de media valorică a supuşilor săi şi de multe ori se spune, mai ales la noi, “asta aţi vrut, asta aveţi”!

Implicarea oamenilor erudiţi, a elitelor culturale în treburile ţării a dat de cele mai multe ori greş, respectivii s-au considerat neînţeleşi, unii dintre ei au fost la putere, erau oameni de ispravă, tehnocraţi, bine pregătiţi professional şi cam atât! N-aveau viziune politică şi nici (chipurile!) orientare politică, cum e cazul guvernului din zilelel noastre.

În aceste condiţii toată lumea invocă şi întreabă unde-s adevăratele capacităţi, care sunt ele şi de ce stau discrete, de ce nu se implică?!

Inclusiv acele capacităţi, acele aşa-zise elite nu-şi oferă nici ele aşa uşor ”serviciile”, de cele mai multe ori ele privesc şi critică, dar mai ales se cred mult peste media omului onest, bun specialist în domeniul său, sau a omului politic cu care de cel puţin un sfert de veac ne-am obişnuit.  Ei navighează în sfere înalte, sunt marii noştri gânditori şi filozofi, ei reprezintă, vezi Doamne, partea societăţii civile cea mai elevată.

În afară de aceștia mai sunt cei care n-au crezut că sunt elite sau genii neînţelese iar implicarea sau neimplicarea unor astfel de oameni în problemele grave ale societăţii au creat tot timpul controverse, când s-au implicat au fost puşi la zid pentru lipsa rezultatelor, iar dacă nu s-au implicat au fost aspru judecaţi, astfel au preferat să rămână în lumea lor…(vorbim de elite autentice nu de cei care își spun elitişti!)

Dimitrie Cantemir a fost contemporan cu Petru cel Mare şi la vremea respectivă Ţarul Rusiei declara că niciodată n-a colaborat mai bine cu un politician decât a făcut-o cu această minte luminată, adevărată enciclopedie care a fost Domnul Moldovei.

Revoluţionarii de la 1848 au avut în rândurile lor doar intelectuali de mare clasă.

Marii oameni  politici care au realizat peste ani pentru România cucerirea Independenţei, Marea Unire şi modernizarea ţării au fost oameni deosebiţi şi în plus mari iubitori de neam!

Totul s-a dat peste cap când ciuma roşie a pătruns şi la noi, valorile au fost inversate, cei mai instruiţi au intrat în puşcăriile politice, iar afară au rămas să se ocupe de destinele ţării nulităţile sau cei care colaborau cu organele statului. Dramatic era atunci când aceste nulităţi se pretindeau cel puţin egalii marilor genii care, ori părăsiseră ţara, ori făceau ani grei de temniţă.

Drama popoarelor subjugate de comunişti creştea în intensitate de la an la an şi pe acest fond au apărut disidenţii, majoritatea proveneau dintre intelectuali, dar care la noi erau no-name-uri cu ifose de intelectual. Fără să facă nimic din ce au făcut cei din Polonia sau Cehoslovacia, s-au aureolat singuri cu titlul de disident, iar mai târziu au emis şi pretenţii de elite intelectuale care s-au opus comunismului. Dacă atunci nu s-au umplut de ridicol, au ocazia să o facă azi când ţin să ne reamintească ce opoziţie au făcut.

Ce tupeu poate să aibă marea elitistă Ana Blandiana să afirme că a fost disidentă, când ea şi cu soţul sau călătoreau în anii ’60 -’80 in toata lumea, pe banii partidului şi cu aprobare de la partid şi scriau ce doreau, “America ogarului cenuşiu” fiind o carte pe care mulţi am citit-o chiar în acei ani şi ne întrebăm cum au reuşit Blandiana şi Rusan să cutreiere spaţiul american timp de câteva luni, când cetăţeanul de rând nu ieşea nici în Bulgaria. Aveam să aflăm mai târziu ce înlesnirii aveau din partea conducerii partidului, care le erau prietenii.  Cât de ingrată a devenit Ana când a început să-i  conteste pe binefăcătorii ei, boşii din CC. Asta era contestaţie şi disidenţă de garsonieră, de şuete şi şpriţuri, iar după Revoluţie a pozat în mare disidentă din rândul elitelor!

Românii aşteptau multe de la ea şi de la cei ca ea, sperau că ei, intelectualii vor fi varianta fiabilă la aberaţiile epocii de aur. Mai aşteaptă şi mai speră şi azi românii!

Adevăraţii disidenţi apăreau în alte state comuniste şi ei proveneau cu adevărat din zona intelectualilor rasaţi, Vaclav Havel fiind cel mai cunoscut dramaturg, filozof, scriitor de succes, el a şi iniţiat o acţiune civică pentru respectarea drepturilor omului Charta 77 şi impactul a fost imens şi nu numai în Cehoslovacia. Havel a devenit un simbol al libertăţilor, a disidenţei prin cultură, pentru ideile şi acţiunile sale Havel a stat 5 ani în puşcăriile comuniste, 3 condamnări între 1977-’89, iar după Revoluţia de catifea a devenit ultimul preşedinte al Cehoslovaciei şi primul al Cehiei, bucurându-se de recunoaştere şi imensă apreciere internaţională.

Avea tot dreptul să pretindă că el face parte din elită, avea tot dreptul să-şi povestească disidenţa, dar n-a făcut-o nici măcar în Memoriile sale, în modestia lui a lăsat faptele să vorbească şi aşa şi-a câştigat marele respect al cetăţenilor săi care l-au votat preşedinte , cât şi respectul unei întregi planete.

Din aceeaşi categorie a elitelor cu trecut de disidenţă mai amintim şi pe Adam Michnik, Jacek Kuron, Milan Kundera, toţi şi-au dus întreagă activitate după căderea comunismului, în slujba popoarelor lor, toţi au avut respectul oamenilor şi aceştia au simţit ce inseamă să te vegheze un om desptept, asta e menirea elitelor!

Noi ce să simţim din partea “deştepţilor’  Pleşu, Liiceanu, Blandiana şi alte fake-uri care se pretind elite? Cum putem spera că ei ne pot schimba în bine vieţile, ce rezistenţă a opus Pleşu pe vremea comuniştilor, când însuşi el a fost secretarul de partid la Institutul de arte, sau cât credit poate să aibă Liiceanu când în primele zile ale Revoluţiei el făcea deja actele pentru preluarea editurii cu cel mai mare buget, editura Politică, pe care sinistrul stalinist Brucan i-o oferea pe tavă şi pe care don Gabriele o transforma în Editura Humanitas, care azi îi aduce o avere! Afacere de succes în care pornirea a contat şi pornirea a fost tare generoasă!

Câtă încredere să aibă românii în astfel de aşa-zise elite? Au chiar mare tupeu să afirme că ei sunt elite, clamează asta peste tot şi le place să audă şi să se audă când se spune aşa ceva. Dacă au şansă, sunt şi decoraţi, aşa a făcut Băsescu cu câţiva dintre ei, dar oricât vor ei să spună că-s deştepţi, aici au picat examenul. Marinarul s-a folosit de ei ca să dea cât de cât credibilitate guvernării sale dezastruase. Normal era să le ceară implicare, să se folosească de “minţile lor luminate” ca să facă ceva pentru ţară, dar, unde nu e , nici Dumnezeu nu dă!

Acum aproape un an, Liiceanu a avut o întâlnire publică pe scena Ateneului cu un adevărat intelectual-disident, cu un autentic elitist, eseistul polonez Adam Michnik.

Chiar dacă mai mult a vorbit gazda, oaspetele polonez a ţinut să-l pună la punct pe Liiceanu spunându-i în faţa unei săli arhipline că, citat aproximativ: “ Ce dizidenţa aţi făcut voi aici, eu am făcut puşcărie pentru nişte idei, tu nu!” Cam asta-i diferenţa dintre “ai noştri” şi “ai lor”, ai lor sunt cunoscuţi în toată lumea pentru ideile lor, iar ai noştri sunt percepuţi în ţară doar pentru afecerile lor şi Humanitas e una foarte profitabilă. Asta contează!

Din păcate sunt destui care “cad pe spate” când vine vorba de aceste personaje încruntate şi triste, sunt destui care devin adepţii şi suporterii acestor şmecheri, pentru că ei asta sunt, nişte şmecheri şi chiar le sună bine acest cuvânt, care de fapt e o mare jignire în alte limbi (de exemplu în franceză nici nu există, se foloşeşte termenul “malin” care, aproximativ, inseamana hoțesc, ticălos)! Francezii au şi ei gunoaiele lor, dar nu înţeleg ce înseamnă şmecher!

Datorită acestor minciuni permanente şi a manipulărilor, cei de la care mulţi români ar fi avut pretenţii, sunt vinovaţi în aceeaşi măsură ca şi guvernanţii de starea deplorabilă a naţiei.

Sperăm totuși ca cei tineri să nu aibă drept modele chiar fake-urile de elitişti,  doar pentru că aşa “dă bine” ci să-i aleagă pe cei adevărați care, chiar dacă nu sunt atât de mediatizați, există undeva ascunși și așteaptă să fie descoperiți!

 

FSCR

Direcția Comunicare

Leave your comment