FSCR - Impreuna vom salva Romania!

.

Ieri, 6 septembrie 2018, la Muzeul Naţional de Istorie a României a avut loc deschiderea expoziției „Averescu și Prezan. Mareșalii României Mari”.

Au participat doamna Olga Macarie, nepoata mareșalului Constantin Prezan, domnul general-locotenent prof. univ. dr. Grigore Stamate, autor al trilogiei „Mareșal Prezan”, domnul colonel prof. univ. dr. Petre Otu, istoric militar și autor al cărții „Mareșalul Alexandru Averescu. Militarul, omul politic, legenda”, domnul Gen. (r)) Mircea Chelaru, eseist și istoric și Preacucernicul părinte dr. Florin Șerbănescu, care a contribuit la organizarea expoziției, cu un cor de 50 de preoți, care au încantat audiența cu cele mai frumoase cântece de patriotism românesc în frunte cu Imnul Național „Deșteaptă-te române”.
Societatea Civilă a fost reprezentată de Președinte Dipl. Ec. Petre Răcănel.
Felicitări organizatorilor și tuturor românilor care iau parte la asemenea manifestări, care trezesc conștiința națională și îndeamnă națiunea la unitate în Centenarul Marii Uniri, care este așteptată a fi realizată și declarată oficial la 01 Decembrie 2018.
Trăiască România Mare!

“ PE-AICI NU SE TRECE!”
„Poporul României moderne trebuie să-şi întipărească bine în suflet ziua de 11 iulie 1917, când în acea zi, pentru întâia dată, armata sa tânără, care-şi primise botezul de sânge numai cu 40 de ani înainte la Griviţa, înscrie în istoria sa prima victorie în adevăratul înţeles al cuvântului, adică victorie ofensivă şi definitivă”.
Generalul Alexandru Averescu

Iulie 1917, pe teritoriul României se înregistra o mare concentrare de forțe armate formată din : 9 armate, 80 de divizii de infanterie și 19 de cavalerie. În total erau 974 de batalioane, 550 de escadroane și 923 de baterii de artilerie.
România se afla într-o situaţie dramatică, Bucureștiul fusese ocupat iar armata română fusese aproape nimicită. În august 1916 fuseseră mobilizaţi aproximativ 500.000 de soldaţi şi ofiţeri ai armatelor de campanie iar in iulie 1917 doar 195.000 s-au prezentat la unităţile din Moldova. La 1 ianuarie 1917 România era redusă la o treime din teritoriul său . Autoritățile române au fost puse la grele încercări în ceea ce privește hrana pentru că, pe lângă localnici, existau refugiaţii din Oltenia, Muntenia, Bucureşti etc, şi peste un milion de soldaţii ruşi.
Reorganizarea şi refacerea armatei române era prioritară și a putut fi realizată numai printr-un efort suprem al întregului popor român. După ce a fost înzestrată cu armament modern pentru acea vreme, armata română era superioară inamicului mai ales prin motivare: eliberarea Transilvaniei, Marea Unire și nu în ultimul rând eliberarea căminelor cotropite. Octavian Goga scria în acele zile: „O oaste nouă, mai vârtoasă ca cea dintâi, încercată de război și cu brațul greu de răzbunare, o oaste care e mândria țării, aștepta cu sete ordinul de înaintare. Niciodată n-a fost în sufletul românesc mai multă încredere și mai multă îndârjire”.
Românii dinn provinciile românești aflate sub dominația austro-ungară au dat tributul suprem pentru eliberare și întregire națională prin mari jertfe. Deși armata austro-ungară ducea o propagandă crudă și semăna teroare, românii credeau că locul lor este în armata română, alături de frații lor. Peste 100 000 de români ardeleni și bucovineni luptau în cadrul armatei române.
Bătăliile din vara anului 1917, desfășurate pe teritoriul Moldovei, au spulberat planurile comandamentului Puterilor centrale, acelea de a nimici forțele române și ruse din Moldova, să ocupe întregul teritoriu al României, să-și deschidă drum spre Ucraina și spre porturile rusești de la Marea Neagră.
Bătălia de la Mărăști a reprezentat poate cel mai important moment de cotitură al armatei române, contribuind la ridicarea moralului ostașilor români. Reorganizată, armata română a dovedit a fi un adversar capabil de a pune probleme și chiar de a învinge redutabilele armate germane și austro-ungare. Victoria acestei bătălii nu s-a datorat doar abilitătior tactice ale ofițerilor români, eficacității artileriei române și bunei colaborari dintre artilerie cu trupele terestre. Deteterminarea, tenacitatea și patriotismul soldaților și localnicilor români, care îi informau despre trupele inamice și îi călăuzeau pe poteci de munte spre flancurile germane si în spatele trupelor inamice, au jucat de asemenea un rol remarcabil în obținerea acestei izbânde.
Victoria Armatei a II-a la Mărăşti a determinat Puterile Centrale să îşi revizuiască strategia. S-a renunţat la ofensiva din zona Nămoloasa, iar forţele germane au fost desfășurate în zona Oituz şi în sudul Moldovei – la nord de Focşani, la Mărăşeşti.
Bătălia de la Mărăşeşti a fost cea mai importantă confruntare miliară de pe frontul românesc din vara anului 1917 și, fără îndoială, una dintre cele mai importante din istoria poporului nostru. Peste 21.000 de mii de soldaţi români şi-au pierdut viaţa aici, au fost răniţi sau au fost daţi dispăruţi.
Ofensiva germană declanșată în dimineața zilei de 24 iulie printr-un violent bombardament de artilerie a fost stopată de Armata 1 română împreună cu trupele ruse.
Generalul Eremia Grigorescu, comandantul Armatei a I-a, nota în ordinul de zi:
„Aci cunoscu generalul german Mackensen ce este înfrângerea. Mărăşeşti fu mormântul iluziilor germane”.
La câteva zile de la ofensiva de la Mărăşeşti, germanii au pornit asaltul şi în zona Oituz, pentru ca frontul să fie străpuns în cele doua locuri iar armatele română şi rusă, să fie încercuite. „Nici pe aici nu se trece” a fost deviza soldaţilor români care, cu mari jertfe, au reuşit să respingă atacurile.
Generalul Eremia Grigorescu, generalul Averescu, căpitanul Grigore Ignat, eroina de la Mărăşeşti, sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu și nu numai, reprezintă simbolul eroismului și patriotismului soldaților români.

În revista “Time” apărea la acea vreme știrea :“Apărarea frontului la Mărăşeşti a fost cea mai strălucită faptă de arme săvârşită vreodată de români”.
La sfârșitul bătăliei generalul Eremia Grigorescu se adresa soldaților de sub comanda sa:
”Timp de aproape două luni, prin rezistența îndârjită ce ați opus cu piepturile voastre la Mărășești și Muncelu năvălirii dușmanului cotropitor, ați făcut să se întunece visurile de cucerire ușoară a părții ce ne-a mai rămas din scumpa noastră țară… La Siret, în focul urii răzbunătoare, nesocotind lipsa sângelui, ați smuls biruința cea mare. Ați făcut să reînvie în mintea tuturor amintirea glorioasă a străbunilor noștri. Ați atras admirația lumii întregi. Din sângele vostru se va ridica, curat și măreț, o țară românească a tuturor românilor ”.
La sfârşitul războiului, generalul Kurt von Morgen, consemna în memoriile sale: „Rezistența dușmanului, în special a românilor, a fost neobișnuit de dârză și s-a manifestat prin 61 de contraatacuri, în decursul celor 14 zile de luptă. Ele au condus mai ales la lupta cu baioneta.”

În memoria celor care şi-au jertfit viaţa în luptele de la Mărești, Mărăşeşti și Oituz a fost ridicat Mausoleul de la Mărășești care adăposteşte un număr de 5.073 de soldaţi şi ofiţeri în 154 de cripte individuale şi 9 cripte comune.
În centrul mausoleului se află sarcofagul generalului Eremia Grigorescu. Pe „Culoarul Cavalerilor”, alături de maiorul Grigore Ignat și locotenentul Gabriel Pruncu, se află şi mormântul Măriucăi Zaharia, o fetiță de 12 ani din comuna Haret care a ajutat armata română transmiţând dintr-un nuc aflat în spatele casei sale informații privind înaintarea trupelor germane.
Haideți ca, în această vară, să ne luăm copiii și să le ducem acestor eroi o floare, să le mulțumim pentru sacrificiul lor și pentru că au crezut în ei și într-o Românie Unită.
Ca o concluzie a ultimelor evenimente din viața socio-economică și politică a poporului român, începând cu vizitele de succes ale președintelui țării Klaus Werner Johannis în SUA, Germania, Franța, Bruxelles…. care ne-au dat noi speranțe într-un viitor mai bun, continuând cu atitudinea de kamikaze a premierului Grindeanu și instalarea noului guvern demis de ei însiși și reinstalați la „banul public” care deja ne dă fiori, putem spune că suntem în continuare între „ciocan și nicovală” sau la marginea prăpastiei, forțați să alegem una dintre ele!?
Din problemele adunate parcă toate pe spatele poporului român, duceam lipsa iredentismului maghiar și a așa zișilor politicieni UDMR cei reprezintă, care au vrut să ne demonstreze încă o dată că fără ei la „ciolan” nu se poate și în spiritul tuturor fraudelor, nelegiuirilor și hoțiilor înfăptuite în ultimii 27 de ani, împreună cu „românii lor” de la putere și susținuți de afară, au mai încercat odată în plus să revendice ceea ce este de nerevendicat, pe fondul toleranței guvernanților față de aceștia.
Încercările și atacurile mișelești ale acestora, care ne-au obișnuit, oripilat și dezgustat , ca de obicei, îmbrăcate într-o formă pompoasă, „Trianon 100”, ca un nou atac la integritatea teritorială, independența și suveranitatea României, ne determină și mai mult să pregătim „Centenarul Marii Uniri” și să realizăm REUNIREA ROMÂNILOR.
Chemăm și pe această cale, toți românii de pretutindeni la solidaritate pentru reunirea tuturor teritoriilor românești, așa cum ele au fost atestate istoric de tratate, pacte și înțelegeri. Numai așa le putem arăta dușmanilor țării că spiritul și sângele vărsat de eroii și strămoșii noștrii se regăsesc în noi toți și în memoria noastră colectivă, iar sloganul dorobanților noștrii „PE AICI NU SE TRECE”, demonstrat prin fapte, este încă real în sufletele noastre românești și îl vom pune în practică și demonstra, ori de câte ori țara o cere!

PE AICI NU SE TRECE!

Leave your comment