FSCR - Impreuna vom salva Romania!

Câți dintre noi știu câte ceva despre armata română, despre organizarea ei, despre bugetul alocat de Guvern sau ce știm despre armata română?
Poate ar trebui mai mediatizată și acordată mai multă atenție armatei române, nu numai de Ziua Armatei, nu numai atunci când este desemnat sau demis vreun ministru sau secretar de stat, nu numai atunci când mai apar știri negative privind cei care sunt în cadrul armatei.O să încercăm să creionăm un ”portret” al armatei române de azi. La urma, urmei le datorăm acestor oameni nu numai respect ci și gratitudine pentru că ne insuflă siguranța de a trăi liniștiți în țara noastră.
Pe 25 octombrie am sărbătorit Ziua Armatei Române, dar câți dintre români știu semnificația acestei zile? Câți dintre politicienii care depun coroane în această zi, știu că ea reprezintă victoria finală a armatei române din 25 octombrie 1944, pentru eliberarea Transilvaniei de Nord de sub ocupația horthystă, pământ istoric românesc care fusese ”cedat” de Regatul României, în anul 1940, Ungariei fasciste ca urmare a Dictatului de la Viena? În acest an, din nou armata română a fost celebrată și onorată cum se cuvine, în toată țara depunându-se coroane de flori de civili și reprezentanți ai tuturor instituțiilor statului . Ne-am bucurat să-i vedem prezenți pe Președintele României, Klaus Johannis și pe Premierul Dacian Cioloș care au arătat respectul cuvenit, au comemorat și sărbătorit Ziua Armatei ca adevărați români și patrioți.

Forțele Armate Române sunt formate, în prezent, din trei categorii de arme: Forțele Terestre, Forțele Aeriene, Forțele Navale , aflate sub comanda Statului Major General, direct subordonat Ministerului Apărării Naționale. Pe timp de război, Președintele României este comandatul suprem al Forțelor Armate.
Primul Stat Major General a fost înființat de către Alexandru Ioan Cuza în 1959 și tot în același an, după Unirea Principatelor Unite s-au compilat forțele navale ale Țării Românești cu cele ale Moldovei, într-o singură forță navală unitară, numită Corpul Flotilei.
În preajma primului război mondial armata română era într-o situație precară: număra în jur de 100.000 de oameni, nepregătiți și neechipați. Astfel, se impunea de urgență o reforma armatei române . Condițiile erau mult mai dure si potrivnice pentru că la „1 ianuarie 1914, armata se găsea în cea mai mare lipsă de tot ce-i era neapărat trebuincios pentru a intra în campanie” spunea Generalul Dumitru Iliescu în lucrarea sa ” Documente privitoare la războiul pentru întregirea României”.
În inferioritate nu numai numerică ci și din punct de vedere al pregătirii și dotării trupelor pentru o astfel de conflagrație mondială, armata română a fost înfrântă în campania din 1916. În ciuda lipsurilor, armelor, pregătirii armata română a avut un mare atu: soldatul român, la bază ţăranul patriot, cel care ştia cum să supraviețuiască în condiţii precare, în mizerie şi sărăcie, cum să îndure durerile şi cum să fie supus superiorului. Istoricul Constantin Kiriţescu îl descrie în „Istoria războiului pentru întregirea României: 1916-1919“ ca fiind „Resistent la marşuri, oboseli şi lipsuri de tot felul, ascultător, îndurător şi disciplinat, refractar la îndemnuri de răsvrătire, el nu e capabil – poate – de elanurile sgomotoase ale meridionalului, dar nici de deprimările repezi care aduc catastrofele“.

În 1917 Armata româna, reorganizata şi sub o nouă conducere, în frunte cu generalii Prezan, Christescu, Averescu, Grigorescu, Văitoianu, a redat speranţa tuturor românilor prin victoriile în bătăliile de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz iar toți românii spuneau: „Pe aici nu se trece!“.
O prezență inedită în armata română a fost Ecaterina Teodoroiu care a început ca cercetașă și a sfârșit la 23 de ani ca sublocotenent.

Dar, după doi ani de război, de sărăcie, de boli, de sacrificii, după o pace impusă, de compromis și dezastruoasă, după un tezaur pierdut, se împlinea idealul naţional, pentru care România intrase în luptă: Marea Unire!
La începutul anilor 30, a fost demarat planul general de înzestrare a armatei care a fost aprobat la 27 aprilie 1935 de către Consiliul Superior al Apărării Ţării. Reînarmarea României se făcea prin import din Cehoslovacia, Franța, Germania dar și cu arme și muniții produse în țară la Pirotehnia Armatei Copşa Mică-Cugir, Reşiţa, Malaxa, Regia Autonomă a Intreprinderilor Miniere şi Metalurgice ale Statului din Ardeal, Concordia, Astra, Costinescu, Wolff, Lemaître, Voina.
Odată cu declanşarea celui de-Al Doilea Război Mondial (1 septembrie 1939) România a fost din nou prinsă între ”ciocan și nicovală”, prin încheierea acordului dintre Germania şi Uniunea Sovietică, din 23 august 1939, prin care cele două mari puteri totalitare îşi împărţeau sferele de influenţă. Întrebarea de pe buzele tuturor era dacă statul român prin forţa sa militară putea supravieţui în condițiile impuse de cele două mari puteri. Armata română nu putea face față singură unei ofensive sovietice. Mai mult, în 1940, armata română a fost ”dezmembrată” și ea prin rupturile teritoriale. Ion Antonescu, ajuns la putere, a început reforma armatei care trebuia „redresată, şi ca disciplină, şi ca organizare, şi ca suflet în conducerea ei“.

În iunie 1941, armata română a intrat în război cu scopul de a recuperara Basarabia şi nordul Bucovinei, anexate cu un an în urmă de către Uniunea Sovietică. În ciuda neajunsurilor, România a reușit prin resurse proprii un efort militar de patru ani, pe teritoriul național, de la Prut până la Stalingrad, în Caucaz, și chiar în centrul Europei. Tot patriotismul !
După terminarea războiului, armata română a mai suferit încă o mare umilință, soldaţii care au luptat împotriva pe Frontul de Est au fost condamnaţi la temniţă, la muncă silnică sau la moarte de către regimul comunist. Ei au plecat la luptă ca nişte eroi, pentru eliberarea pământului sfânt românesc iar la întoarcerea în ţară au fost trataţi și judecați ca nişte trădători.
Deși la 23 august 1944 s-a anunțat că a încetat războiul cu rușii, sovieticii au luat prizonieri 160.000 de soldaţi români (ofițeri, subofițeri, soldați ). Aceasta a fost încă o lovitură dată nu numai armatei române ci României.
Armata română a întors armele împotriva Germaniei naziste și , prin eforturi proprii a reușit să elibereze ținuturile Munteniei, Dobrogei, Olteniei, Banatului, Crisanei si Podisul Transilvaniei. Armata română a continuat să lupte alaturi de coalitia Natiunilor Unite și armata sovietică și după eliberarea nord-vestului țării de sub ocupația horthistă, pe teritoriile Ungariei, Cehoslovaciei, Austriei.
Drama armatei române continuă după 1945. Regimul bolșevico- comunist instaurat în România dorea o aramată populară atee, prin orice mijloace politico-militare, primul pas fiind eradicarea elitei armatei române.

În perioada postbelică, în regimul comunist, organizarea, dotarea, instruirea și echiparea armatei populare au fost preluate de la armata sovietică. Echiparea armatei a înflorit după anul 1968, când s-au pus bazele unei industrii naţionale de apărare, care la începutul anilor 80 putea asigura 75% din necesarul armatei.
În România comunistă, serviciul mili¬tar era obligatoriu pentru toți cetățenii români. Barbații, puteau fi chemați pentru îndeplinirea serviciului militar, de la 20 la 50 de ani, iar femeile de la 18 la 45 de ani. Cei care erau admiși la facul¬ta¬te făceau armata la „termen redus”. Odată cu intrarea României în NATO (2004) a început și procesul de modernizare al armatei române având drept scop reducerea personalului și achiziționarea de tehnologie nouă compatibilă cu standardele NATO. În 2007 s-a renunțat la serviciul militar obilgatoriu.
Astfel pe 25 octombrie, multumim Armatei României si eroilor neamului nostru, ostaşilori şi luptătorilor români din toate timpurile şi din toate locurile, care s-au jertfit pentru libertatea, credința, unitatea, demnitatea şi integritatea naţională a statului român.

Se apropie 1 Decembrie , Ziua Națională a României, când , din nou, avem prilejul să vedem Armata Română, defilând prin toată țara și delectându-ne cu exercițiile și manevrele lor. Ne dorim ca în acest an să vină cât mai mulți cetățeni la grandioasa noastră sărbătoare și manifestare organizată în memoria tuturor eroilor români, a ostașilor români din toate timpurile și pentru toți românii care iubesc România și poporul român.
Încheiem redând mesajul Gralui. (r) Mircea Chelaru, un patriot adevărat și militant civic , cu ocazia sărbătoririi Zilei Armatei din 2017:
”Armata este Trup, Suflet și Conștiința din Trupul, Sufletul și Conștiința Națiunii. Este păstrătoare Sfintei Treimi, Simbolice ale Demnității și Neatârnării Naționale: Drapel-Imn-Unformă!
Și viața ei este cât Viața Nației. La mulți ani, Armata Română, și vouă care v-ați săvârșit viața slujind-O, și vouă cei ce trăiți în spiritul Ei!”
TRĂIASCĂ ARMATA ROMÂNĂ! LA MULȚI ANI, ROMÂNIA!

Leave your comment