FSCR - Impreuna vom salva Romania!

Istoria Europei şi a lumii din ultimii 300 de ani a fost caracterizată de stări alternative de beligeranţă şi de pace, generate de echilibrul existent în raportul de forţe dintre principalele state sau coaliţii de state, precum şi de ruperea acestui echilibru în plan economic şi militar pe fondul dezvoltării inegale a statelor.

Epoca războiului rece, care a durat timp de 45 de ani, dominată de cele două superputeri – SUA şi URSS – şi de cele două blocuri militare – NATO şi Tratatul de la Varşovia – a intrat în istoria universală ca o epocă a echilibrului de forţe în contextul căreia pericolul unei conflagraţii mondiale a fost foarte redus.

Totuşi, pe plan local, în această epocă s-au derulat 144 de conflicte militare deschise, soldate cu peste 25 milioane de morţi.

În anii 1989-1991, în Europa şi în lume, s-au produs transformări de proporţii mari şi cu efecte globale care au schimbat cursul istoriei. Lumea socialismului de stat din Europa de Est s-a prăbuşit, URSS, ca superputere şi factor de echilibru, s-a dezmembrat, Tratatul de la Varşovia s-a dizolvat, s-a produs unificarea Germaniei, a dispărut „cortina de fier”, iar divizarea artificială a Europei a încetat.

În urma acestor transformări, omenirea ar fi trebuit să intre pe făgaşul normalităţii, al dezarmării generale, al reducerii la plafoane minime a forţelor armate, al cooperării şi păcii. Acest lucru nu s-a întâmplat. Dimpotrivă, omenirea a intrat într-o epocă a instabilităţii şi incertitudinii, a unor puternice dezechilibre în planul raportului de forţe economice şi militare, într-o epocă în care utilizarea forţei a trecut pe primul plan, iar dreptul internaţional şi instituţiile cu vocaţie în domeniul securităţii şi păcii internaţionale, ignorate. În locul unei epoci a păcii dorită de comunitatea internaţională, sătulă şi obosită de aberanta epocă a războiului rece, omenirea a fost împinsă spre o epocă a haosului şi violenţei. Momentul istoric favorabil de intrare a omenirii pe coordonatele normalităţii, deschis de memorabilul an 1989, intrat în istorie ca an al „revoluţiei europene”, a fost pierdut.

Politologii şi analiştii de marcă ai lumii, în primul rând cei americani, din mediile academice de mare prestigiu, pun această deturnare a istoriei ultimului deceniu al secolului XX şi începutul secolului XXI, în cea mai mare parte, pe seama politicii Washingtonului, a faptului că această politică a fost şi este exercitată de către cercurile ultraconservatoare, strâns legate de interesele Complexului Militar Industrial al SUA. Din 1990, fără nici o întrerupere, SUA au continuat cursa înarmărilor, fapt ce a condus la apariţia unui imens dezechilibru în plan militar între SUA şi restul lumii.

Mentalitatea de „învingători în războiul rece” i-a determinat pe preşedinţii G. Bush (fost director general al CIA), W. Clinton şi G.W. Bush (fiul) să-şi piardă orice simţ al măsurii şi al controlului.

De la „lumea bipolară” dominată de SUA şi fosta URSS, care s-a prăbuşit prin surprindere în intervalul de timp 1989-2001, forţele politice ultraconservatoare americane, indiferent de partid, au considerat că omenirea trebuie să treacă la o „lume monopolară” dominată de SUA, cel puţin pentru o perioadă de 20-30 de ani.

În cartea sa „American Empire – The Realities and Consequences of U.S. Diplomacy”, apărută la Editura Harvard University Press în anul 2002, analistul american Andrew J. Bacevich, profesor universitar doctor, director al Centrului pentru Studii Internaţionale al Universităţii din Boston, demonstrează, cu date şi argumente imbatabile, că, în ultimul deceniu al secolului XX, politica externă a SUA s-a militarizat total, culminând cu intervenţia militară a SUA/ NATO în Balcani, din primăvara anului 1999, sub genericul „Forţa Aliată”.

Acelaşi autor, pornind de la o analiză a unei comisii a Congresului american, arată că, între 1989 şi 2002 – deci în epoca post război rece, SUA au fost implicate într-un număr de 48 intervenţii militare (în 14 ani), faţă de numai 14 intervenţii militare în cei 45 de ani ai războiului rece.

A. Bacevich constată şi demonstrează cu date concrete că întreaga istorie a SUA din anul 1775 şi până în prezent a fost o agresiune continuă. Se poate vorbi cu certitudine despre existenţa unui militarism american ? Cu siguranţă că da.

De altfel, pe purtătorii de cuvânt ai Pentagonului, condus de Donald Rumsfeld, unul dintre cei mai fanatici protagonişti ai războiului rece, fost consilier personal al lui Saddam Hussein pe timpul războiului dintre Irak şi Iran (1980- 1988), nu-i mai satisfac titlul de „superputere militară” pentru SUA, introducându-l pe cel de „hiperputere militară”.

*** va urma***

Colonel (r) Florian Gârz

Scriitor şi analist politico – militar

Etichete: , ,

Leave your comment