FSCR - Impreuna vom salva Romania!

 

Suntem în anul Centenarului, de 1 Decembrie, Ziua Naţională, reamintim în cele de mai jos semnificaţia şi importanţă pe care trebuie să o  acordăm sărbătorii noastre naţionale .

Visul românilor,de  a avea o țară mare şi unită, a durat cca. 22 de ani, din 1918, anul Marii Uniri, până în vara anului 1940, perioadă în care  România a atins suprafata ei teritorială maximă și firească, la care nici până azi nu a mai ajuns, fzic pentru că sufletește românii ”de dincolo” au fost mereu aproape de Mamă.

Este controversat faptul că, în 1940, România a acceptat prea uşor ultimatumul sovietic şi consecinţele acestuia se văd şi azi, după zeci de ani. În ţară era un marasm total: Carol şi dictatura sa, împreună cu formaţiunea sa politică – Partidul Renaşterii Naţionale, cu Străjeria şi cu magnaţii lor care vărsau în conturile lui sume fabuloase, au contribuit la degradarea  iremediabilă a clasei politice, a vieţii sociale și a țării, în general.  Trădarea cuprinsese toată ţară, nepriceperea şi nepăsarea se plăteau scump. Așadar, soarta Bucovinei şi a Basarabiei fusese pecetluită…şi nu era decât începutul!  Cu o hartă mutilată teritorial de ruși, România se temea că presiunile vor crește și din partea ungurilor, care au reluat contestarea Tratatului de la Trianon şi revendicau Ardealul, vechea şi actuala lor obsesie. Iredentism maghiar de secole, spunem astăzi! Bulgaria începuse să se „miște” și ea, în sensul arătat de Ungaria, solicitând Cadrilaterul.

Dacă la sfârşitul războiului, Ardealul a revenit de drept la Patria Mamă, celelalte pierderi teritoriale ale României nici până azi nu au mai fost integrate teritoriului românesc. Au existat însă 3 ani de speranţă, din 1941 până în 1944, când Basarabia, după lupte grele, a fost recucerită și  înglobată legal din nou, Regatului şi administrată de români. Autorul acestei mari fapte patriotice a fost Mareşalul Antonescu, cel care l-a şi înlăturat pe regele trădător Carol al II-lea şi care, la preluarea puterii în septembrie 1940, a cuprins în câteva fraze durerea dar şi speranţa sufletului românesc: „Stăm cu inima strânsă şi cu mintea aţintită la acei ce suferă plătind atât de scump greşelile noastre, ei însă trebuie să ştie că la drepturile coroanei Sfântului Ştefan, noi răspundem paşnic şi cu omenie, cu drepturile care ni le dă coroana de lauri a Marelui Traian!” De atunci, decenii de-a rândul, UN CENTENAR,  comandamentul național al românilor a fost cel „unionist”, sub lozinca – „ SĂ PREGĂTIM UNIREA DEȘTEPT ȘI INTELIGENT”.

Nenumăratele manifestații de la București și Chișinău, au susținut consecvent acest obiectiv al Unirii depline și devinitive.  Din păcate, situația politică, internă și internațională, înăbușită de diverse constrângeri și compromisuri au încetinit și au încercat stingerea idealului unirii. Totuși, chiar și în aceste condiţii, tot mai mulţi români au început să se gândească serios la ”cartea românească”, la identificarea unor noi măsuri sofisticate, pentru realizarea unirii firești.

După evenimentele din 1989, România a devenit primul partener comercial al Republicii Moldova, înaintea Federaţiei Ruse, atât la importuri, cât şi la exporturi, a conceput și înfăptuit acțiuni de ajutorare a Moldovei, inclusiv pe plan financiar-economic, educațional etc.

Noi ne susținem AZI, MÂINE,  POIMÂINE  ȘI ÎN VIITOR, adevărul și dreptul  NOSTRU,  al românilor de a trăi împreună, drept care nu e  negociat. Oricum, să ținem cont de faptul că pașoptiștii au dovedit că politica „faptului împlinit” funcționează cel mai bine. Deci, să facem unirea, și apoi mai vedem! asta ar însemna că „Unirea se face, nu se cere!”

Istoria ne demonstrează că, dacă în 1918, clasa politică și societatea civilă ar fi așteptat până când marile puteri ar fi decis că e bine ca noi să ne unim, cu siguranță că nu s-ar fi ajuns la România Mare, adică acea Românie care cuprindea aproape toate teritoriile locuite de români. Cei de atunci au adoptat cea mai bună tactică: întâi au făcut unirea, bazându-se pe faptul că marile puteri au probleme ”mai importante” decât dreptul românilor de a trăi uniți împreună, după care au prezentat o situație de facto, care nu a mai putut fi ignorată!

Azi?

Ucraina ar putea privi orice modificare teritorială a României ca o tentativă de revizuire a frontierelor, pe care o va respinge. Fiind un stat artificial creat de către Rusia, din teritorii luate de la vecini, Ucraina are o mare  problemă de legimitate teritorială. Fiind conștientă de acest lucru, acesta nu va fi favorabilă niciunui proiect revizionist, mai ales că în rândul naționaliștilor români, următorul pas după unirea cu Basarabia, ar trebui să fie discuțiile despre Bugeac și despre Nordul Bucovinei.

Ungaria? Hmm… se consideră îndreptățită să se extindă și peste Ardeal sau să rupă cel puțin  o parte a acestuia. Ea nu are o atitudine favorabilă unirii celor două state românești, deoarece acest proces duce la consolidarea statului român și la scăderea procentuală a etnicilor maghiari  din „România nouă și mare”. România, în cel mai curat spirit patriotic, se pregătește să aniverseze 100 de ani de la Marea Unire, iar Budapesta, în contra-pondere și în mod evident dușmănos, iese pe arena internațională cu aceeași idee revizionistă de modificare a granițelor cu România, printr-un dorit rapt teritorial, ce ar încălca fundamental tratatele internaționale. Budapesta uită că istoria este obiectivă și pune la locul său meritat fiecare țară și fiecare eveniment istoric.

Bulgaria nu poate avea o atitudine nefavorabilă, în cel mai rău caz poate avea o poziție indiferentă iar pentru Serbia, unirea nu poate constitui o problemă.

Rusia, marele și eternul nostru „prieten” de la Est, „apărătorul” tuturor creștinilor și „eliberatorul” poporului român de sub jugul turcesc și fascist….. De fapt este invers: fără noi,  aceasta,”buturugă”mică, în viziunea lor, Europa ar fi arătat altfel.   În sfîrșit, credem că Rusia se va opune unirii. Opoziția ei va fi vehementă și se mai poate face și prin banii pompați în Republica Moldova, pentru manipularea opiniei publice. Totuși, ea nu ar trebui să se opună acestui proces natural, deoarece prin unire, inclusiv drepturile minorității ruse, se vor îmbunătăți. De asemenea, prin unire, Rusia ar câștiga o pârghie importantă în Europa, prin aducerea în sânul acesteia a unui număr important de vorbitori de limbă rusă. Interesul Rusiei ar fi de stabilitate pe granița cu Europa, pentru că problemele ei se vor accentua în zona Asiei, pe fondul problemei islamice, dar și a insurecției chineze în sudul Rusiei.

Franța este favorabilă proiectului unirii. pentru că se dorește consolidarea unui stat român, pentru stabilirea Sud-Estului Europei.

Germania, credem, că nu ar putea să nu fie favorabilă unirii. Cum ar putea societatea civilă ierta clasei politice, că statul german s-ar opune procesului de unificare, când chiar ei l-au urmat acum mai bine de 25 de ani? Cum ar suna în fața opiniei publice internaționale: „Germania se opune unirii”? Acest lucrtu nu este posibil pentru că, străbătând o experiență similară, Germania este datoare României să îi confere sprijin pentru unirea celor două state românești.

Diplomația de la Washington susține Unirea celor două state românești. România reprezintă un partener strategic al americanilor și orice consolidare a statului român este în beneficiul acestora. Americanii sunt conștienți de poziția strategică a României față de Rusia, unul din polii adversari ai SUA, din timpul Războiului Rece.

 

Am putea concluziona, conștienți însă și de obstacolele unirii, că unirea nu numai că nu depinde de alții, dar statele europene nu ar avea motive să se opună acestui proces. Astfel, în mod paradoxal, singura problemă în calea unității noastre naționale suntem chiar noi, statul și societatea civilă, românii rămânând în continuare nedeciși, confuzi și lipsiți de acțiuni concrete și eficiente pentru unire.

Iată deci, mai mult ca niciodată că se impune solidaritatea întregului popor pentru reunirea tuturor teritoriilor românești locuite de români, într-o singură țară, în limitele consacrate geografic și istoric de tratate, înțelegeri și pacte istorice.

Azi, de 1 Decembrie TREBUIE să le mulțumim  tuturor strămoșilor noștri  eroi și martiri de la daci până în prezent, domnitori și țărani deopotrivă, cunoscuți și necunoscuți, cu nume și fără de nume, pomeniți și nepomeniți.  Tuturor celor care au luptat și s-au jertfit să-și păstreze credința, limba, libertatea, pământul și să se unească cu frații lor. S-au sacrificat nu pentru bine personal  ci pentru binele semenilor și urmașilor lor, adică pentru noi.

Să fim demni de această moștenire, să fim mândri că suntem urmașii lor, să luptăm și noi pentru credința noastră, idealurile noastre și mai ales să nu uităm cine suntem.

DA, avem o durere adâncă ce ne roade pe toți, aceea că hotarele de azi, din păcate, nu sunt hotarele României Mari, dar SPERĂM și PUTEM! Poate că am ”pierdut trenul Unirii” în 1990 dar avem șansa de a-l ”prinde” anul acesta, pe ultima sută de metri.  Contextul internațional este într-adevăr tulbure și potrivnic idealului nostru dar asta nu ne împiedică să luptăm pentru dreptul nostru legal și  istoric, acela de a fi mereu împreună , toți cu inima română, uniți pe un singur teritoriu, sub un singur drapel.

Nu suntem un popor nenorocit, urât sufletește sau rău  (cum spun unii). Situația actuală, sărăcia, rutina, tristețea, deznădejdea ne-au făcut să părem  astfel  în ochii altora și poate chiar ai noștri. Nu trebuie să le dăm curs, trebuie doar să ne recăpătăm încrederea unii în alții și să nădăjduim că vom răzbate și vom învinge.  Doar cu această înțelepciune, putem să ne apărăm ființa națională, să salvăm țara de la orice criză și necazuri și să ducem mai departe sfintele noastre tradiții și valori, pe care să le transmitem nealterate fiilor și nepotilor noștri.

De Ziua Națională, suntem  fericiți și mândri cu trecutul nostru glorios, încrezatori în potențialul nostru material și spiritual, privim cu mândrie și curaj spre viitor, având, totodată, certitudinea că poporul român, ca și pasarea Phoenix, va reuși să renască din propria cenușă.

Centenarul Marii Uniri nu este al unuia sau altuia, este al nostru al tuturor și avem obligația morală ca la 100 de ani de la unirea Basarabiei cu România sa facem TOT  ce ne stă în putință, să-l sărbătorim cum se cuvine, să arătăm lumii întregi că suntem uniți cu adevărat, că ne tragem din istoricul și recunoscutul popor dac, să reparăm greșelile celor care au fost la putere după anii 1990 și să ne ridicăm la înălțimea strămoșilor noștri care au înfăptuit Marea Unire.

Chemarea Societății civile, cu ocazia Zilei Naționale, este:

Hai să dăm mână cu mână

Cei cu inimă română,

Să-nvârtim hora frăţiei

Pe pământul României!

LA MULȚI ANI, ROMÂNIA MARE!

 

 

 

Leave your comment